Firesc, dealtfel, un concert Alexandru Andrieş umple orice sală. Luni n-a fost să fie o sală obişnuită, ci chiar cinematograful Patria. Mi-am spus că nu e cea mai fericită locaţie pentru un concert - avea să fie, însă, o seară de nota 10, sub toate aspectele.

Mirosuri dulci-amărui de cafea proaspăt fiartă agită nervii adormiţi de prea multă noapte. E rost de târâit şlapii până-n baie, de spălat pe dinţi încă dormind, de mârăit la constatarea că apa e rece şi te smulge din somn.
Dimineaţa devreme…

Cristina Andrieş e un pui de om - de la înălţimea pletelor ei, însă, stăpâneşte sala în care s-au adunat în jur de 50 de suflete. Ne-am văzut joi, 2 aprilie, iar prilejul a fost unul special: dacă ai fost ieri în Hanul cu Tei, ai cunoscut-o pe Cristina X 3.

Alina Manole

Vara lui 2006, Sfântu Gheorghe. Într-una dintre nopţile albe ale celei mai frumoase vacanţe pe care am trăit-o vreodată, stăteam de vorbă pe terasa căsuţei de lemn unde fusesem cazat cu Leonard Constant şi Alina Manole. Vrăjit de chitara canadiano-românului şi de întreaga prezenţă muzicală a Alinei, îmi împărţeam visele legate de cântece printre [...]

Norii au cucerit cam toată România: nici în Capitală nu se simte încă primăvara în toată puterea ei. Aş prefera să rămân ascuns între perne până după amiaza târziu, cu o cană de ceai şi cu o carte bună. Din păcate, asta nu-i o soluţie - trebuie să mă trezesc şi da, aţi face bine [...]

Stând drept şi judecând la fel, vremurile nu-s totuşi atât de grele: câtă vreme ai două mâini şi doua picioare, minţile ţi-s întregi şi capul pe umeri, nimic nu-i de neîndurat. Suntem obişnuiţi să stăm la coadă pentru mâncare, suntem obişnuiţi să ne împrumutăm ca să trăim,

Alina Manole

Dragii noştri folkcititori, am să vă dau o veste tare faină. Mai zilele trecute aţi facut cunoştinţă (în cazul în care, printr-o regretabilă eroare, n-o ştiaţi deja) cu Alina Manole. Vă sugerez să căscaţi bine ochii şi să cetiţi mai jos:
“Luna îşi va schimba aspectul la sfârşitul lunii martie. Astfel, din anumite locuri de [...]

Nu toate dimineţile au gust de pâine prăjită, lapte şi miere: se mai întâmplă ca zorii să atingă pătura răvăşită, pentru a descoperi un om sprijinindu-şi tâmplele, obosit după o luptă surdă cu întunericul şi somnul. Nu vă doresc prea multe

Cântecele faine îţi rămân sănătos lipite de timpan şi te trezeşti, în orele de după concert, jucându-te de-a artistul fără să-ţi dai seama. Destule jucării muzicale se încadrează descrierii mai sus mentionate, însă în dimineaţa asta mergem (din nou) la Cluj pentru un cântec anume.

Bucureştiul are câteodată abilitatea de a face oamenii să dispară pur şi simplu. Cam acesta fu şi cazul serii tocmai trecute, când m-am descoperit cu uimire ca fiind unul dintre puţinii elevi conştiincioşi prezenţi la strigarea catalogului Şcolii de Folk din El Grande Comandante. Dintr-un motiv greu de elucidat, locul plin ochi de lume în [...]