La Şcoala de Folk în El Grande Comandante
Bucureştiul are câteodată abilitatea de a face oamenii să dispară pur şi simplu. Cam acesta fu şi cazul serii tocmai trecute, când m-am descoperit cu uimire ca fiind unul dintre puţinii elevi conştiincioşi prezenţi la strigarea catalogului Şcolii de Folk din El Grande Comandante. Dintr-un motiv greu de elucidat, locul plin ochi de lume în trecute seri de marţi era acum aerisit şi liniştit – cu atât mai bine, a fost o seară cum îmi lipsea de foarte multa vreme. S-au scurs două ore când hazliu-ironice, când solemn-lirice, când PMS-oriented: ce mai încolo şi-ncoace, le-am avut pe toate şi-mi pare rău ca nu aţi fost acolo cu noi.
Pentru început au urcat la “aparat” 66% din FolkFrate, adică Mysha şi Johnny Măcelaru. Cufundaţi abrupt de plăcut în atmosfera fiecărei seri de miercuri în Iron City, am cunoscut-o din nou pe “Persefona”, am cântat de gări, ploi nebune (cu ajutorul Ioanei), mere verzi şi despărţiri în ritm de chitară cu mult delay.
Am “dat pagina” către Adina Maftei. Spre ruşinea mea, abia acesta a fost prilejul să o ascult cu adevărat. Mi-a plăcut vocea ei caldă, mi-au plăcut chitara tremurată şi cuvintele frumos alese, mi-a plăcut felul cum povestea fiecare cântec înainte să ni-l ofere. V-aş recomanda să căutaţi şi să ascultaţi şi voi poveşti cântate ca “Deşert, deşertăciune”, “Undeva, cândva” sau “Mă-ntorc la suflet”, fiindcă merită.
Am trecut examenul la liniştea sufletului – se cuvenea, prin urmare, să-i facem loc pe scenă Ioanei Munteanu, sufletul electric al Scolii de Folk din fiecare marţi seară. La “Ion, ţăran român”, Johnny cânta cel mai energic. “Povestea ursului de pluş” ar fi meritat o contribuţie mai isteaţă la muzicuţă din partea subsemnatului – m-a scăpat Mysha, dând startul pentru un joc muzical în trei pe “Vijelia (te-ai dus)”. “De vorbă cu micul prinţ” a încheiat cu mişcări line de cărbune pe foaia de desen conturul unei seri “light” între prieteni, aşa cum nu mai avusem de foarte multă vreme si de care îmi era foarte tare dor.
Să nu vă treacă prin minte să chiuliţi săptămâna viitoare de la Şcoala de Folk: în EGC se sărbătoreşte un Dragobete folk cu Dragoş Boeru, echipele FolkFrate şi Şcoala de Folk reunite într-o cântare cum n-aţi mai văzut. Ţineţi minte: orele 20.00 trecute fix, El Grande Comandante... Ne vedem acolo.
Articol scris de Stefan Tivodar.
