Vara lui 2006, Sfântu Gheorghe. Într-una dintre nopţile albe ale celei mai frumoase vacanţe pe care am trăit-o vreodată, stăteam de vorbă pe terasa căsuţei de lemn unde fusesem cazat cu Leonard Constant şi Alina Manole. Vrăjit de chitara canadiano-românului şi de întreaga prezenţă muzicală a Alinei, îmi împărţeam visele legate de cântece printre ţânţari şi ţârâit de greieri. “Va veni şi ziua aceea când vom scoate album, ai să vezi tu…” îmi spunea atunci Alina Manole…şi avea dreptate. Sâmbătă seara nu puteam lipsi de la împlinirea acelei profeţii: sub atingerea muzicii unui prieten drag, Luna a devenit pătrată.

Să trecem iute peste detaliile tehnice. Intim şi totuşi îndeajuns de oficial, Teatrul “Ion Creangă” s-a dovedit locaţia ideală pentru un eveniment premium de folk-jazz, iar toate au căzut exact la locul unde trebuiau să fie. Luminile au expus sau ne-au refuzat detalii, sunetele s-au născut calm, cald şi precis, iar prezenţa camerelor de filmat  n-a întunecat cu nimic un spectacol sincer dintr-un cap în celălalt.

Am trăit pentru vreo oră şi jumătate un spaţiu deconectat complet de realităţile sfârşitului de martie bucureştean. Primul disc din “trilogia amantelor” are de toate: prieteni invizibili, detalii, sirene, căsătorii în stil italian sau poveşti despre dragoste în 3. Desigur, toate se întâmplă “Iar si iar” sub “Luna pătrată” – în total, Alina şi prietenii ei ne-au cântat 15 piese, între care 4 cântece noi, care nu apar pe album.

Că veni vorba de prietenii Alinei… Sâmbătă, pe scenă au mai fost Adrian Cristescu (pian), Dragoş Şerbănescu (contrabas), Tudor “Teddy” Olaru (bass), Dan Nicolau (trompetă), alături de invitaţii speciali Mircea “Mysha” Ungureanu (chitară solo) şi Adrian Nour (step şi pantomimă). Piesele Alinei, diferite acum faţă de vechea interpretare, ţes o stare greu de descris – prin urmare n-am cum să vă explic exact ce şi cât am simţit ascultând şi cântând sâmbătă seara alături de cei de pe scenă.

Unicul meu regret legat de concert e relativa lipsă de cooperare a publicului – din sală s-a cântat destul de puţin şi doar spre final. Din fericire, publicul şi-a răscumpărat greşeala acoperind-o pe Alina cu un munte de flori. Am părăsit Teatrul “Ion Creangă” cu “Luna patrată” în suflet şi în buzunar – darul perfect pe care Alina Manole a reuşit să-l ofere fiecăruia dintre noi într-o seară frumoasă de Martie. Îţi mulţumim!

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

… mai multe fotografii aici

Articol scris de Stefan Tivodar.