De câteva zile, de când Alina Manole şi-a lansat la “Clubul Ţăranului”, maxi-single-ul Cu drag, mă tot gândesc ce şi cum să scriu. În primul rand, mi-e foarte greu să scriu despre artişti şi oameni pe care-i apreciez enorm şi în acelaşi timp să-mi păstrez “sângele rece”, dar şi mai greu îmi e să scriu despre concerte aproape perfecte (sunet impecabil, atmosferă extrem de placută, pe scenă artişti în adevăratul sens al cuvântului, muzică bună către foarte bună, public profesionist). De ce zic totusi “aproape”? Pentru că-n live (ca şi-n viaţă) nu există perfecţiune şi personal, nici n-o caut, “live music is about feeling”, muzica nu e matematică (pornind de la o aceeaşi ipoteză, prin demostraţie, adică în primul rând actul artistic, concluzia va fi întotdeauna alta). Dar să nu mai lungesc vorba, trec direct la fapte.

La puţin timp după ora 21:00, ora oficială de începere a concertului, într-un “Club al Ţăranului” plin ochi, lucru care m-a surprins într-o oarecare măsură, deoarece în acelaşi timp în Capitală aveau loc multe evenimente muzicale şi cu nume cel puţin sonore (la vremea lor), s-a făcut auzită piesa ce deschide albumul “Luna Pătrată” şi anume Amantele, urmată de alte piese de pe acest album, precum Cutia Pandorei, Niciodată înger, Sirene sau Prietenul invizibil. Prima parte a concertului a fost dedicată proiectului “Luna Pătrată”.

După o scurtă pauză de realimentare, Alina Manole a revenit pe scenă, iar alături de ea, la acest concert a fost prezent întreg Square Moon Band-ul, adică: Adrian Cristescu (claviaturi), Teddy Olaru (chitară bass), Dragoş Şerbănescu (contrabas) şi Dan Nicolau (trompetă).

A venit momentul prezentării maxi-single-ului Cu drag, maxi-single ce conţine, aşa cum v-am anunţat, 3 colinde, plus varianta live a piesei eco Colinda copacului. Pe lângă aceste patru piese, Alina ne-a oferit şi o colindă tradiţională din Moldova. Concertul nu se putea încheia fără piesa super-hit Am un pitic şi deja emblematica Luna Pătrată.

Bineînţeles, de la aşa concert bis-ul n-avea cum să lipsească şi a fost probabil momentul de maxim al concertului, tot o colindă din Moldova, cântată a capella şi în dulcele grai moldovenesc, ritmul fiind susţinut de bătăile din palme ale publicului.

O curiozitate personală pentru mine a fost publicul, aceasta fiind prima mea incursiune la un concert folk de club din Capitală. Şi parcă în antiteză cu toată agitaţia Bucureştiului, unde am mereu senzaţia că toata lumea se bagă în mine, am găsit un public calm, pus pe ascultat, foarte receptiv, aş zice mai profesionist decât cel din Ardeal, dar poate şi uşor mai rece. Deşi am toată consideraţia pentru fiecare plătitor de bilete din sală, aş vrea să nominalizez totuşi pe cineva foarte special prezent la concert şi anume pe Zoia Alecu, de apreciat faptul că a venit, dar mai ales modul cum “a trăit” concertul. Iar dacă până acum mai credeam cât de cât în acel conflict între generaţii de care se tot vorbeşte în folk, acum m-am convins că nu există, doar că sunt oameni şi oameni.

Iar ca să fac o recomandare în loc de încheiere, lăsând la o parte semnificaţia religioasă a Crăciunului, dar mai ales marketingul excesiv din jurul lui, sărbătoarea asta înseamnă, înainte de toate, momentul în care îi ai alături pe cei mai dragi ţie, iar pentru că piesele de iarnă ale Alinei surprind perfect acea “căldură a căminului familial”, cred eu că acest maxi-single este un cadou perfect de pus sub bradul de Crăciun. Să ne reauzim cu bine şi la anul la cât mai multe întâmplări de genul ăsta, credeţi-mă pe cuvânt, pentru unele lucruri şi pentru unii oameni merită să baţi o ţară întreagă, chiar şi cu Compania Natională de Căi Ferate ! Nu pot să vă zic “Bună seara, prieteni! Pe curând, la revedere!” înainte să-i felicit pe toţi cei care au avut nebunia frumoasă ca acest proiect să fie lansat pe piaţă. Mulţumim, Alina!

[View with PicLens]

12►