Bună seara, tineri care gândiţi!

A doua seară de Folk You a fost deschisă de Ovidiu Mihăilescu, însoţit de Tituş Constantin. Părerea noastră este că Ovidiu nu trebuia inclus pe lista cadeţilor, mai ales datorită celor două albume lansate (Cowboyul Nelu şi Cipilica), care i-au asigurat o oarecare notorietate, aşadar putea foarte bine face faţă grupei mijlocii de folksingeri. Am ascultat cu plăcere La mare, Cipilica (piesă foarte dragă nouă), Fericit, nefericit şi Cowboyul Nelu (manifest împotriva capetelor turtite din jurul nostru).

Clujeanca noastră Adriana Andreica a urmat sfios pe scenă, începând recitalul cu o piesă pe versurile poetului Vasile Militaru, Anul Nou, urmând apoi Descântec de fie ce-o fi, Ramura întârziată (auzită atât de des în Autograful nostru roşu) şi Romanţa frunzelor. Nu fără oarece emoţii, Adriana a reuşit, prin sensibilitate şi candoare, să se facă atât de plăcută publicului vamaiot.

Trecând mai departe, Didina Curea ne-a servit câteva cântece mai ritmate, printre care Vine vara, Ochii tăi şi Amintire cu haiduci (alt moment remember Vali Sterian). Didina are şi ea un album lansat anul trecut, intitulat Nu mai sunt eu.

A urcat apoi pe scenă grupul braşovean Om Bun, care şi-a dedicat recitalul celor trei îngeri, Nicu Vladimir, Moţu Pittiş şi Vali Sterian. Numele pe care cei doi soţi şi l-au atribuit vine din succesul avut la festivalul „Om Bun”, când în 1995 au câştigat trofeul festivalului. Prima lor piesă, Portret cu cireşe, a fost scrisă pe versurile Anei Blandiana. Au urmat apoi piese precum Zgomot (muzica şi text Codruţ Beleaua) şi Tablouri.

Nu înainte de a invita în scenă nişte cetăţeni extrem de talentaţi, gazda serii, Maria Gheorghiu, a făcut apel la ceea ce ne-a adus de fapt pe toţi la malul mării, rugându-i pe toţi cei prezenţi să lase plaja curată, de fapt, aşa cum au găsit-o. Apoi, a ţinut să le mulţumească încă o dată (folk)bloggerilor de la FolkBlog, ForeverFolk şi FolkFrate pentru munca din fiecare zi de curăţire a plajei.

Cum spuneam, a venit rândul a doi clujeni foarte dragi nouă (şi sperăm că de-acum încolo, să fie îndrăgiţi de un public cât mai numeros), Mihai Călian şi Tudor Bădescu. Cei doi ne-au cântat patru piese devenite într-un timp foarte scurt hituri autografiene, respectiv Un strigăt, Scrum, Mitel şi Viteza sângelui meu.

Următorii pe scena din Vama Veche au fost cei din grupul Fox Studis (Mioara Tatiana Ojog şi Marius Valentin Ojog). Ei sunt deţinătorii Trofeului Bucovinei pentru întreaga carieră folk, obţinut în cadrul Festivalului „La Suceava în Cetate” de la Vatra Dornei, de anul acesta. Printre piesele interpretate de ei amintim Cântec de adormit Mitzura (versuri de T. Arghezi), Minţi şi Poveste.

Mai departe ne-au (în)cântat Tituş Constantin şi Iulia Mitrea. Prima piesă, scrisă pe versurile Smarandei Vornicu, se numeşte Se plâng de mine îngerii că mint. O altă piesă, pe versuri alese, marca Dinu Olăraşu, O fericire simplă.

A urcat apoi pe scena Folk You acelaşi spiriduş poznaş care ne-a reamintit că de fapt n-avem nevoie de… două imnuri şi că dincolo de Da sau Nu, suntem noi, cei care alegem să zburăm atât de frumos prin Timp, muzică şi poezie.

Am primit-o cu braţele şi inimile larg deschise, fără să ştim că va fi pentru utima oară, pe TATIANA STEPA, care ne-a oferit vineri seara o mare lecţie de putere şi voinţă supraomenească şi îi mulţumim din suflet acolo unde e ea acum, pentru cum ne-a cântat şi umplut sufletele cu prezenţa ei.

Primul cântec a fost Răsai (versuri de Mihai Eminescu), pentru ca apoi Tatiana să-l invite alături de ea pe bunul său prieten Constantin Neculae şi împreună ne-au cântat Rugă la Marea Neagră, cântec lansat anul trecut, tot la Vama Veche (Dă-ne suflet de copil, dacă ne mai iubeşti!).

Li s-a alăturat apoi Magda Puskas, o altă prietenă veche, împreună cu care a format grupul Partaj. Ne-au amintit de frumoasa vârstă de 20 de ani, apoi am cântat împreună Elegie atlantă (versuri de A. Păunescu). Şi un îndemn: Salvează Atlantida măcar Folk You! Un moment extrem de emoţionant a fost acela când întreaga plajă a fredonat într-un glas Copaci fără pădure.

Trebuie să recunosc faptul că m-am lipit iremediabil de acest cântec atunci când în nopţi fără stele căutam totuşi să mai văd…. nişte stele. Am ajuns apoi şi La o cană cu vin, încheind apoteotic cu Totuşi iubirea (versuri de A. Păunescu). Am simţit atunci un nou fior (nu ştiu dacă a fost emoţie, groază sau împăcare) auzindu-i pe toţi cei din jur cântând un refren rupt parcă din Timp şi căpătând forma unui înger marin.

Sarcina grea de a cânta după Tatiana Stepa i-a revenit folkistei şi actriţei Maria Magdalena Dănăilă, numită şi una din „amazoanele folkului românesc”. Printre piesele cântate de ea amintim Nebună după el, Surpriza, Descântec de ploaie, Ce mai faci (piesă cu care a şi câstigat Marele premiu al Festivalului de folk de la Reghin, în 2003).

Şi am ajuns încet-încet şi la Alina Manole, atât de dragă nouă. Aluna pătrată a venit însoţită de Adi Cristescu (clape) şi Teddy Olaru (bass) şi au început recitalul cu Amantele, au deschis Cutia Pandorei din care a iesit un cantec nou… Am un pitic (şi-l vreau fericit).

Ne-am regăsit apoi Prietenul invizibil (“iar dacă încă nu l-aţi avut, cu siguranţă că il veţi avea într-o zi, sub formă de om, animal sau peşte”). Pentru cuplurile plictisite, o declaraţie Aşa şi-aşa, iar pentru toţi ceilalţi, o Lună pătrată. În aplauzele şi zâmbetele tuturor, Hai să facem stele pătrate, Hai să facem stele pătrate…

Şi iată că pentru mulţi dintre noi, a sosit şi momentul mult aşteptat al serii: recitalul celui de-al doilea invitat de onoare al festivalului, Tudor Gheorghe. Chiar din primele minute, acesta ne anunţă că în iarnă ne pregăteşte un spectacol altfel. Ceva nemaivăzut, ceva aproape de… Pink Floyd. Alt moment de cumpănă. Oare ce-a vrut să spună? Ni se explică: “Ce-au făcut aştia 20 de ani ca noi să ne simţim mai bine? Asta e tema spectacolului. Va fi rău de tot! Deci va fi rock!”.

“Suntem la malul mării şi dacă nu vă cânt cântecul ăsta, plec la Craiova! ”. E vorba de Albatrosul ucis (versuri de Nicolae Labiş). A urmat apoi o călătorie folclorică prin toate zonele noastre, Oltenia, Transilvania, Banat, Maramureş, Bucovina, iar de peste Prut ne-a cântat o doină extraordinar de frumoasă, În limba ta (versuri de regretatul Grigore Vieru).

A urmat apoi o “poezie mai ciudată”, Carmen Meretricis sau Crucea de piatră (versuri de Romulus Vulpescu), apoi alte două cântece, scrise tot pe versurile domnului Vulpescu: Destin şi În fiecare zi. Am cântat împreună Mi-a fugit dorul de-acasa (şi-a fugit cam dezbrăcat…), iar în încheiere, Gheorghe a exclamat: “…în ţara asta ţâşneşte poezia de pretutindeni!”.

Dupa un recital extraordinar, eram asemeni unor fluturi adormiţi de muzici… neobişnuiti cu atâta simţire! Cu toate că îi suntem extrem de recunoscători pentru o adevărată lecţie de muzică (multora ne-a lipsit aşa ceva în şcolile pline de telefoane mobile, ţoale la modă şi jargon de W.C.), am fi vrut ca în timpul cât a stat cu noi, să-l ascultăm mai mult pe maestru cântand decât povestind. În miez de noapte, i-am cântat cu mare drag La mulţi ani. Şi să ne vedem la rock… you în iarnă!

Pentru o bună parte din noi, venise deja momentul pentru unul din cele mai aşteptate recitaluri, cel al trupei clujene Emeric SET (Emeric Imre, Răzvan Krivach, Sorin Zamfir, Gabi Ghita şi Adelina Boloţ). Sunt de-ai noştri, ne sunt foarte dragi, dar mai presus de toate, au demonstrat încă o dată cât sunt de valoroşi.

“Bună seara, tineri care gândiţi!”, a fost salutul lui Emeric Imre către toţi cei prezenţi vineri seara pe plaja din Vama Veche. Piesa care a deschis recitalul a fost Jurământ, urmată de Of, Doamne, ceaţa e târzie (versuri de Nichita Stănescu), refren al multor dimineţi – Te-aş duce-n mine nouă staţii…, Ramuri de lumină, Oraţie de nuntă (versuri de A. Păunescu), Pereche în potop, apoi Bună variantă rea (iubirea noastră toată-i un defect, ferească de Dumnezeu să se repare…).

Nebunul de alb (A. Păunescu) a ridicat practic în picioare întreaga audienţă, care fredona cu nesaţ vers după vers, făcându-l pe Imi să exclame: “Iată spiritul folk care poate să schimbe în bine lumea asta dezastruoasa!”. Şi chemaţi în urale la bis, Setul ne-a cântat şi mult aşteptatul… Război.

După toată această nebunie frumoasă de la Cluj, a venit şi rândul reprezentatului Maramureşului să ne (în)cânte şi anume Ducu Bertzi, însoţit de data aceasta de ceteraşul său, Mihai Neniţă. Recitalul lor a început un pic ciudat, cu Sfârşitul nu-i aici, cântec ce a avut darul să ni-l aducă din nou pe Moţu în gând, au urmat piese dragi şi faine, auzite de atâtea şi atâtea ori, dar de care nu cred că o să ne plictisim vreodată: Pe cine şi câte cărări, Şi de-ar fi sau De mii de ori.

Ducu şi Mihai ne-au pregătit şi o surpriză, o piesă în primă audiţie, scrisă pe versurile lui Dinu Olăraşu, care însă nu şi-a găsit încă un titlu. A urmat iar o serie de piese arhicunoscute de toată lumea: Suflet fără chei, urmată de Focul vânăt şi Floare de colţ.

Recitalul celor doi s-a încheiat (bineînţeles, mult prea repede pentru noi, deşi ceasul bătea ora 2 dimineaţa), în aplauzele publicului, cu piesa lui Dorin Liviu Zaharia, Cântecul bufonului (Hei, ce ploaie e afară… dacă v-au plăcut bufonii…).

Ne-au plăcut şi “am poftit” spre ultimul, dar nu cel din urmă, invitat al serii, Vasile Şeicaru, care a încheiat fulminant ce-a de-a doua seară de festival de la malul mării. Vale a mai arătat încă o dată că ştie să bucure publicul atât de bine şi să-i redea energia atât de necesară.

Recitalul său a început cu Actorul (versuri de A. Păunescu), urmat de cântecul-emblemă al lui Bob Dylan (Blowing in the wind), în varianta tradusă de Moţu Pittiş, Vânare de vânt. Ne-a oferit şi două piese de pe cel mai nou album al său, În oraşul cu floare de tei şi Înger pereche, ambele balade emoţionante. Am cântat apoi împreună Viaţa-i viaţă, banu-i ban, Dona, dona (Donovan) şi la final ne-a făcut celebra invitaţie de Aruncare în valuri.

O nouă seară plină s-a încheiat cu Vinovaţii fără vină, iar vocea lui Moţu Pittiş a rămas suspendată în eter până spre zorii zilei, când Bolero-ul lui Ravel avea să anunţe un nou răsărit de soare-n Vama Veche.

Galerie foto :

[View with PicLens]

1234►

mai multe fotografii : aici şi aici