Festivalul “Ziua de Mâine”, Alba Iulia 2010
În perioada 12-14 noiembrie 2010, la Alba Iulia a avut loc ediţia cu numărul VI a Festivalului de Muzică Folk „Ziua de Mâine”. Am fost prezentă până acum la trei ediţii şi am observat, de la an la an, un progres organizatoric notabil.
E drept că nu am avut parte de prea multe surprize şi revelaţii artistice, de cântece noi sau cine ştie ce mari inovaţii. Însa problema în sine ţine mai degrabă de starea generală a folkului, aşa că voi începe cu desertul, marcând efortul, bunăvoinţa şi gentileţea celor răspunzători cu logistica.
Festivalul s-a bucurat de o promovare profesionistă (presa scrisă, radio, Tv, online), lucru care a făcut ca biletele să se epuizeze cu o săptămână înainte. Echipa tehnică şi cea din staff-ul Consiliului Judeţean s-a comportat cu profesionalism şi promptitudine în rezolvarea problemelor de orice gen.
Pe un ecran mare, amplasat în faţa Casei de Cultură a Sindicatelor, s-a proiectat tot ce se întâmpla pe scenă. A existat un site al festivalului pe care s-au transmis în direct toate cele trei seri de spectacol. În foaier a avut loc un târg cu obiecte hand-made, tot aici se vindeau CD-uri cu muzică folk sau tricouri, şepci şi brelocuri cu sigla evenimentului. S-a editat şi o revistă a festivalului, o idee foarte bună si o adevărată noutate în folk. Acestea sunt doar câteva „mici detalii”, grăitoare însă în ce priveşte doza de interes şi strădania spre bine a organizatorilor. Alt element nou faţă de ediţiile precedente a fost preselecţia concurenţilor, care s-a desfăşurat online. Lista participanţilor la „turnir” o găsiţi aici, iar cea a câştigătorilor aici.
În ansamblu, nivelul concursului a fost mai ridicat şi mai echilibrat decât în anii trecuţi. E drept că n-am văzut vreun tânăr artist care „să rupă gura târgului” cu adevărat. Am observat însă un oarecare progres general. Mulţi tineri îşi scriu singuri versurile şi unii o fac chiar cu talent. Există câteva voci frumoase şi lucrate, dar mai ales instrumentişti buni. Generaţia nouă încearcă să-şi definească un stil propriu. Mai au de lucru, dar faţă de anul trecut, situaţia pare să se îmbunăţească.
În privinţa jurizării am o singură obiecţie: prezenţa în gală a Laurei Todică, singura concurentă cam din „alt film” decât cel descris mai sus. Şi nu m-aş lega de un copil (care, vorba aceea, mai are timp să-şi caute drumul) dacă nu ar fi rămas alţii pe dinafară. Şi i-aş numi aici doar pe cei din grupul Icarus, deşi ar mai fi poate câţiva. În rest, jurizarea a fost corectă, iar Alexandra Sidor şi-a meritat trofeul.
În ce priveşte recitalurile, nici aici vreo mare revelaţie pentru mine. S-au cântat, cu mici excepţii, cam aceleaşi hit-uri. Publicul i-a primit însă foarte bine pe toţi artiştii şi am avut parte de câteva momente frumoase.
Prima seară a fost deschisă de două grupuri tinere: „Noi” (câştigătorii de anul trecut) şi „Plus Noi” (artişti din partea locului). Interpreţi buni, totuşi nu de primă linie în generaţia lor.
O noutate pentru spectatorii festivalului a fost recitalul lui Mircea Rusu (însoţit de Alexandra Ungureanu, Paul Arva şi Raul Kusak). Pentru prima oară prezent pe scena „Zilei de Mâine”, artistul a demonstrat că muzica lui înseamnă mai mult decât „Omul bun şi pomul copt”. Iar Alexandra Ungureanu nu a părut deloc o „intrusă”, cum singură a mărturisit că se temea că va fi catalogată.
Seara a fost închisă de Ducu Bertzi care a impresionat din nou prin apariţia alături de Mihai Neniţă şi solo-urile de vioară ale acestuia.
În deschiderea recitalurilor celei de-a doua seri, Vali Şerban, cu trupă în spate (formată din Neluţu Susan – chitară, Ovidiu Pârjol – claviaturi şi Levente Szocs – bass) m-a suprins plăcut. Nu sunt un fan, ba din contră. Dar pentru prima oară de când îl ştiu, pot să spun că Vali Şerban a sunat cel puţin decent.
Ovidiu Mihăilescu a etalat o formă de zile mari, lucru care s-a simţit în degajarea interpretării. Marius Matache a adus şi el bună dispoziţie în rândurile publicului.
Mircea Vintilă a început frumos, cântând fără negativ mai multe piese decât îi stă în obicei. Începusem să cred că de data asta va cânta singur de la un cap la altul al recitalului. Dar nu a fost să fie.
Dintre „grei”, Nicu Alifantis s-a evidenţiat venind şi cu ceva nou. Totuşi, fără trupă în spate, piesele de pe „Cântece de şemineu” nu m-au impresionat prea tare. Alifantis a făcut însă un „one man’s show” reuşit, iar forma foarte bună a artistului a compensat acest neajuns. Un moment original a fost citirea unui pasaj din revista festivalului pe note muzicale. Un gest frumos şi rar pentru el, care i-a mişcat pe cei prezenţi.
Seara din urmă a fost dedicată colindelor şi cântecelor de iarnă. Pe scenă au urcat Corul de Copii al Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba, Florin Săsărman şi Ştefan Hruşcă. Dintre aceştia, singurii care m-au emoţionat au fost prichindeii. N-a fost folk, dar mie uneia ei mi-au spus mai mult despre spiritul curat al Crăciunului decât “folkiştii colindători”.
Dar publicul i-a primit pe toţi frumos. S-a aplaudat frenetic de la primele acorduri din “Trei păstori” şi alte astfel de “hit”-uri, simplificate, lălăite, amputate de farmecul lor autentic. Că doar, vorba cuiva, “Hruşcă-i Hruşcă şi iar Hruşcă”. Păcat de colinde!
Fără îndoială, oricare dintre artiştii prezenţi pe scena festivalului (de la concurenţi la “veterani”) va spune că la Alba Iulia a întâlnit auditoriul ideal. Am fost şi eu mişcată, încă din anii trecuţi, de sala aceea arhiplină, de publicul cunoscător, generos, cald şi receptiv la tot ce se întâmplă pe scenă.
Cu astfel de spectatori, artiştii se vor simţi totdeauna mai bine şi vor transmite la rândul lor mai multă căldură, mai mult feeling. Eu sper însă că, în timp, publicul din Alba îşi va dezvolta şi un oarecare simţ critic, pentru ca astfel să-i motiveze pe artişti să producă şi lucruri noi, care să învioreze genul.
13 comentarii
Trimite un comentariu »
As dori mai multe detalii la fraza: “Noi” (câştigătorii de anul trecut) şi „Plus Noi” (artişti din partea locului). Interpreţi buni, totuşi nu de primă linie în generaţia lor.”, mai precis va rog a numi artistii care sunt de prima linie in generatia lor, 2-3 exemple. Oameni care canta piesele lor si live. Oricum, multumiri pentru interventia legata de Hrusca! M-a uns pe inima!
Sunt curios daca lehamitea, sictireala, delasarea, comoditatea, aciditatea si critica neargumentata cu care este scrisa aceasta cronica are macar ceva fundament solid, eventual in ceva cunostinte muzicale riguroase, sau e pur si simplu opera cuiva care s-a aflat intr-un loc in care ar fi vrut sa nu se afle… Observ ca sunt desfiintati (aproape) toti artistii, mai mici sau mai mari, indiferent de generatie, de linii (de front?), de prestatii… Poate autoarea ar trebui sa se orienteze catre alte stiluri (mult mai in voga la noi in vremurile astea) aducatoare de satisfactii, pe masura criteriilor -inca neintelese de mine- care orienteaza mai inainte mentionata si exigenta autoare… Ma opresc aici si as aprecia un feed-back, de orice maniera (in cazul in care autoarea nu reuseste nicicum sa se debaraseze de zeflemeaua ieftina), ca sa nu fiu nevoit sa aduc vorba de alte chestiuni legate de “prezenta” celor de la folkblog la acest Festival, inclusiv in anii trecuti si despre cum se “framanta” ei, de fapt, sa adune informatii… Nu ma porniti, e mai bine asa!
@Marian: iti dau doua exemple, primele ce-mi vin in minte: grupul Cantos si trupa Maya .
Ma bucur ca ti-a placut interventia legata de Hrusca.
@ Nanauazin: Eu nu vad, in cele scrise de mine, rautatea, lehamitea, comoditatea si critica neargumentata despre care vorbesti. Vad doar niste adevaruri care mi-ar placea tare mult sa nu existe. Dar atata timp cat situatia este asta, datoria mea morala e sa scriu adevarul.
Mi-as fi dorit din tot sufletul sa pot scrie: “a fost minunat, toti artistii au fost impecabili si m-au facut sa ma cutremur de emotie estetica, veteranii inca mai compun si se reinventeaza de fiecare data, iar tinerii surprind mereu cu noi maniere de abordare a genului”. Din pacate, nu am putut scrie asta. Promit ca atunci cand astfel de vorbe vor fi egale cu adevarul, le voi scrie. Cu drag si cu mare bucurie chiar.
Bineinteles ca tu poti avea alte pareri si chiar te invit sa le spui aici. Daca reusesti sa scrii ceva mai bine argumentat decat mine, jos palaria!
Zeflemea ieftina si neargumentata vad mai degraba in comentariul tau, decat in cele scrise de mine in cronica de fata. Mai rau, in finalul interventiei tale, desi nu inteleg despre ce vrei sa vorbesti, simt intentia unui soi de “amenintare” infantila si lipsita de bun simt, al carei rost chiar ca nu-l pricep.
Putem discuta, dar intr-o singura maniera: politicoasa, constructiva si fara atacuri gratuite la persoana. Daca vrei asa, bine. Daca nu, e plin Internetul de locuri in care iti poti da cu parerea in diverse maniere.
@Alina: nu cunosc trupa Noi,dar de Plus Noi cu siguranta ca am auzit si cunosc piesele lor si mai stiu ca sunt originale! Garantat 100%!
@Carmen: Am scris undeva ca nu ar fi originale piesele celor de la Plus Noi? Am spus doar atat: sunt buni, dar nu cei mai buni. Cel putin deocamdata.
@Alina: “Totusi nu de prima linie in generatia lor”. Asta era textul.Nu “sunt buni, dar nu cei mai buni”. E o diferenta foarte mare. Trupele tinere ar trebui incurajate, nu desfiintate. Pe langa veteranii care isi gasesc cate un instrumentist de exceptie care sa le umple prafuitele piese, care canta cu negativ doar ca sa mai bifeze un spectacol remunerat, pe langa faptul ca “Omu bun si pomul copt” a ajuns in recital la un festival folk, aparitia grupurilor mai sus mentionate a fost altceva. Evolutia majoritatii celor care au participat in concurs a fost pe aceeasi linie. Parca toate erau la fel, cu un plus desigur pentru Alexandra. Eu zic ca aceste grupuri sunt viitorul. Si nu trebuie sa fie cei mai buni. Ci buni, originali, altceva.
@Marian: Stiu foarte bine care a fost textul meu, dar tu citezi doar jumatate din fraza mea. Am scris: “Interpreţi buni, totuşi nu de primă linie în generaţia lor” . Mai simplu spus “sunt buni, dar nu cei mai buni din generatia lor” . Nu-i acelasi lucru? Unde-i diferenta aia asa de mare?
Bineinteles ca viitorul trebuie sustinut. Folkblog.ro face treaba asta de multa vreme. Cat ii priveste pe veterani, rar scapa neamendati de mine pe teme ca lipsa noutatilor in repertoriu, prezenta negativului pe scena si alte asemenea pacate. I-am amendat si aici, am facut-o si o voi face si cu alte ocazii, daca lucrurile nu se schimba.
Nu inteleg deloc nemultumirea ta si scopul acestei discutii in contradictoriu.
@ Alina: nu trebuie sa te ingrijorezi, evident vom discuta numai civilizat, daca ceva a parut din partea mea deplasat, imi cer scuze… Nu asta era intentia mea. Constat, totusi, ca driblezi cu dibacie adevaratele raspunsuri: un raspuns de genul “Mi-as fi dorit din tot sufletul sa pot scrie:…….” nu este satisfacator… Nu condamn nici sinceritatea si “curajul” (ghilimelele sunt doar pentru cei care cred ca trebuie curaj, mie mi se pare ceva normal) de a critica, la nevoie, tot… Ceea ce ma surprinde insa, este maniera si mai ales lipsa argumentarii.. Iar aici, cu tot raspunsul tau aparent exhaustiv, da-mi voie sa-ti spun ca nu ai rezolvat mare lucru… Ah, inca o chestie: Maya, ei na! Sa fie pentru ca sunt din Cluj? Sa cante Maya, oare, folk? Hmmm… Stai sa mai cuget putin… Cu tot respectul pentru Mishu, etc, etc, tot ce vrei tu, da’ a fost chiar amuzanta replica ta pentru Marian, cu exemplul Maya… Hai, serios?! Folkblog e, sa zicem, clujean, nu? Ups…
In fine, referitor la ultima parte a mesajului meu initial o putem lasa balta, oricum nu s-a fi ajuns pana acolo pentru ca nu ajuta la nimic… Ma gandeam ca poate-ti “suna vreun clopotel” si macar din surprinderea de moment ai sa dai un feed-back asa cum am cerut… Dar daca o dai pe fair-play si pe ocolit cuvinte, sunt dispus sa-ti fac favorul asta…
Maya… Hahahhahaa… Buna, buna asta! Mi-ai ridicat tonusul, traiasca folk-ul electric!
)
De ingrijorat te rog sa ma crezi ca nu ma ingrijorez, nu am motive sa-mi fac mari griji pentru o chestiune, in fond, marunta.
“Amenintarile” tale sau frazele de genul “nu s-a fi ajuns pana acolo pentru ca nu ajuta la nimic” nu fac altceva decat sa ma amuze. Nu stiu ce fel de clopotel ar fi trebuit sa imi sune, dar mai ales nu inteleg ce te-a facut sa crezi ca fara amenintari infantile n-o sa ti se raspunda omeneste. Poate criticul din mine pare cam fioros la prima vedere, dar te asigur ca omul e cat se poate de bland si impaciuitor. Asa ca nu-i nevoie sa ameninti cu cine stie ce arme secrete de teama ca altfel nu vei primi un feedback “fair play”.
Primul tau comentariu nu este decat o critica lipsita de argumentatie a unei cronici despre care afirmi ca este neargumentata. In felul acesta ne vom invarti mereu intr-un cerc vicios si, inevitabil, vom fi amandoi cat se poate de evazivi. In plus, mai si pierdem timpul de pomana.
Prin raspunsul meu am incercat doar sa iti transmit ca nu critic din rea credinta, ci, din contra, din dorinta ca lucrurile sa se miste macar un pic. N-am incercat niciun fel de “driblare dibace”.
Folkblogul nu e clujean, este un site care se ocupa cu evenimentele de gen din toata tara. Observatia ta e puerila, marunta si cam la prima mana.
E drept ca ceea ce face astazi trupa Maya a cam iesit din granitele genului (granite cam nedefinite de altfel). Pe de alta parte, Mishu a pornit din folk, a participat chiar si la Ziua de Maine acum doi ani. Apoi, folk, nefolk, Maya canta la festivaluri de profil (au fost anul acesta si la Folk You) sau la seri de folk din diferite cluburi din tara. Sunt, intr-un fel, incadrati (inca) in fenomen. Dar hai sa zicem ca de data asta iti fac si eu un favor si voi rectifica raspunsul catre Marian. Nu mai zic Maya, zic Mishu Calian singur. Multumit?
In continuare tu esti aici cel zeflemitor si extrem de ironic, nu eu. In continuare nu vad de ce ai dat cronicii mele calificativele pe care le-ai dat in comentariul anterior. Si daca tot o tii una si buna cu lipsa argumentelor, te rog argumenteaza-ti tu intai “acuzatiile” ca sa stiu la ce ai vrea sa raspund.
Trebuie sa intelegem si sa respectam parerea autoarei. Fratilor, nu sariti la lupta! Cineva din sala a avut aceasta perceptie, atat tot! Daca sunteti din cei vizati, ar trebui sa va dea de gandit, sa va puna pe treaba!
Ma bucur sa aud ca publicul a fost numeros si entuziast! O singura intrebare as avea: nu e prea comunist numele festivalului? Parca exprima genul de proectii utopice intr-un viitor lipsit de amprenta realitatii.
Numai bine!
Ca tot a venit vorba, m-am infipt si eu in discutie
N-am fost anul acesta la Alba si nu pot sa comentez punctual prestatiile artistilor, dar pot sa va spun cateva lucruri generale despre ce s-a intamplat cand am participat si parerea mea sincera despre ce ar trebui sa se intample in folk.
Festivalul Ziua de Maine (si nu mi se pare comunist numele dar poate sunt eu mai de moda veche) este probabil cel mai bine organizat festival folk din Romania. Si asta e un plus mai ales din prisma faptului ca nu este festivalul cu cel mai mare buget. Anul trecut organizatorii s-au ocupat de fiecare din noi, au rezolvat probleme si s-au agitat non-stop. Pentru toti castigatorii au asigurat inregistrarea a doua melodii precum si aparitia pe o compilatie digitala alaturi de marii artisti folk. Intr-un cuvant, jos palaria, nu pot decat sa ii felicit.
Acum spuneam ca nu pot comenta punctual prestatia artistilor prezenti acolo. Insa din cate am vazut pe unde am umblat, Alina are dreptate in ceea ce spune, marii artisti folk nu mai aduc nimic nou in prestatia lor. Dar nu cred ca vina le apartine in totalitate, cred ca si publicul este de vina pentru ca (mai) accepta prestatiile respective si mai ales pentru ca ignora tineretul care are nevoie de sustinere si de vizibilitate. Folkul romanesc matur sta pe loc de ceva timp si dupa cum se stie, fiecare pasare moare pe limba ei. Si e pacat. Noroc doar cu exceptiile; putine dar existente.
In ceea ce ii priveste pe tineri, ma bucur ca am vazut oameni care canta interesant si frumos dar mai ales ma bucur cand ii vad pe cei care canta diferit. Ei sunt cei care vor schimba felul in care se canta folk pentru ca 3 acorduri si o poezie nu mai tine. Cred ca e loc de mai multe instrumente, de sustinere ritmica, de voci si armonii lucrate dar mai ales de mult studiu. De asemenea, organizatorii ar trebui sa fie mai deschisi atunci cand e vorba de grupuri pentru ca exista tot felul de limitari si reguli care mai de care mai crete (eu de ex. in 2008 la Alba nu am avut voie sa cant Viteza Sangelui Meu pe pian desi inital avusesem aprobarea si mi-am carat clapa dupa mine pana acolo degeaba; partea buna e ca atunci, cu 20 de min inainte de concurs am facut tema de chitara
).
In ceea ce priveste viata mea muzicala, vreau sa le multumesc din inima celor de la folkblog pentru sustinerea care mi-au acordat-o de la primele seri lesinate de emotie in Autograf pana am avut norocul sa cunosc oamenii frumosi alaturi de care am pus bazele Maya. Si pentru Nanauazin, sa stii ca nu e vorba de un cartel. La fel de mult s-au implicat in sustinerea mea si cei de la forever folk si fratii mei de la folk frate si crede-ma ca pe unii din ei i-am cunoscut abia dupa ce au scris de mine. Normal, toata lumea trage putin catre orasul lui dar cred ca e un lucru perfect natural, asa cum esti mai aproape de familie decat de prieteni. Oricum, fara toti cei care se ocupa de acest site si celelalte de profil, precum si o gramada de prieteni si de necunoscuti care au facut pentru mine lucruri mai mici, mai mari dar oricum multe eu as fi cantat in baie si in ziua de azi.
Iar Maya nu e folk, intr-adevar. Dar noi pastram legatura cu zona aceasta pentru ca iubesc stilul acustic si cred ca daca vom continua sa linistim chitarile cu un sound acustic din cand in cand vom reusi sa schimbam ceva si in muzica folk.
Sa aveti o zi buna si nu uitati sa zambiti
On topic: Vesnicele probleme ale folk-ului romanesc. Printre altele tare sunt curios care este varianta domnului Nanauazin pentru prezenta folkblog-ului la festival. Sa inceapa duelul!!!
Off topic: Mishule, pt fraza de incheiere cer marca inregistrata si drepturi de autor.
Folk-ul va ramana dator mereu omului cu chitara, indiferent cate instrumente vor fi incluse intr-o prestatie, indiferent unde ne va duce “evolutia”. Trei acorduri, o poezie si o chitara au tinut bazele folk-ului de cand exista. Mai e vorba si de mesaj, exprimare. La Alba Iulia pe langa ruginitii si publicul care ii accepta, pe langa piesele in concurs care au sunat toate cam la fel, toate bocet, cu un plus pentru Alexandra, a fost ceva nou. Suntem cateodata prea blocati in instrumente si in virtuozitate ca sa mai observam ca de fapt unii au pierdut mesajul. Ca esti obligat sa castigi cateva concursuri ca sa poti sa te exprimi. Ca o formatie care a ridicat publicul in picioare si care a fost bisata, desi nu mai cantase in Alba decat odata sau de doua ori, era sa fie scoasa de pe scena doar pentru ca Vali era in intarziere. A fost ceva nou. Dar poate ca Alina era plecata la un suc tocmai atunci. Sau poate ca e prea dezamagita de ce se intampla in folk-ul romanesc ca sa mai poata reda corect faptele.A avut dreptate in multe, dar nu in toate. Numai bine, succes Mishu, succes Ionut. Fie ca publicul sa va primeasca asa cum au fost primiti artistii la Alba Iulia la Ziua de Maine.