Alifantis la cinema
După cum mulţi dintre voi probabil că ştiu, săptămâna trecută Nicu Alifantis a lansat, după o pauză considerabilă, un nou album. „Cântece de şemineu” a apărut pe 25 ianuarie 2010 împreună cu Jurnalul Naţional, iar a doua zi, la Cinema “Patria” din Capitală, a avut loc spectacolul de lansare a noului material discografic. Despre album în sine va fi vorba probabil în alt articol. Cu o întârziere cam mare, ce-i drept, vă voi relata aici ceea ce s-a petrecut pe scena Cinematografului “Patria”.
Evenimentul a durat cam două ore, fără pauză. A fost un spectacol bine construit, cu atenţie la detalii, instrumentişti profesionişti, atmosferă caldă, rafinată, muzică pe săturate şi emoţii de toate felurile. Sala mare, elegantă şi arhiplină. Scena am găsit-o „populată” cu o mulţime de instrumente. Multe chitări, un contrabas, tobe, o măsuţă plină cu „jucării” de percuţie şi alte obiecte de scos sunete, îşi aşteptau în linişte stăpânii.
Din rândurile publicului, cel dintâi a urcat pe scenă protagonistul serii, Nicu Alifantis, elegant, la costum şi pălărie. Acelaşi fel de costumaţie a fost purtat şi de „spectatorii” din primul rând, nimeni alţii decât cei care urmau să-şi ia locurile la microfoane, alături de artist.
După câteva piese vechi („Rar”, „Umbra”, „Vino noaptea”, „Emoţie de toamnă” ) cântate în formula simplă de „om şi chitară”, artistul i-a invitat în scenă pe cei alături de care a realizat noul album. Cei dintâi au urcat pe scenă Mircea Ciurez (tenor), Virgil Ianţu (bariton), Bogdan Tudor (bass), Berti Barbera (percuţii), Marcel Moldovan (tobe), Adrian Flautistu (contrabass) şi prima serie de cântece de pe noul album a început cu piesa „Cântec pentru ea”, pe versurile lui Alexandru Tocilescu. A urmat „Cântec de grădinar” şi prima apariţie a Medinei Vlad (soprană de coloratură) care a mai avut câteva momente de-a lungul întregului recital.
Ultimul invitat în scenă şi una dintre piesele de rezistenţă ale spectacolului, a fost talentatul violonist Mihai Neniţă. A urmat altă repriză de cântece mai vechi (şi-i musai să nominalizez aici „Cîntic di sărmăniţă” pentru care am o slăbiciune şi care, cu vioara lui Neniţă, mi-a mers direct la suflet 
). Apoi din nou piese de pe noul album, şi tot aşa până la final. Spectacolul s-a încheiat tot cu Alifantis singur, de data aceasta cântând la o „chitară de criză” (cum a numit el însuşi, în glumă, ukulelele). A fost chemat şi la biss de către publicul ridicat în picioare, a revenit pentru încă trei piese şi a încheiat invitându-ne pe data de 19 aprilie la Cinema “Scala”, unde se va repeta acelaşi spectacol.
Ca de obicei, Alifantis şi-a ales “pe sprânceană” colaboratorii. Muzicienii profesionişti care i-au fost alături în concert au avut partea lor extrem de importantă în reuşita spectacolului. În mod special, în afară de Mihai Neniţă, l-aş mai nominaliza şi pe Berti Barbera, ale cărui „jucării” (shakere, bongos, udu, muzicuţă, cajon, tamburină şi multe, multe altele) mânuite cu multă pricepere au dat ritm şi culoare pieselor. Iar cu acel rainstick (instrument de percuţie ce imită sunetul ploii) folosit la „Ploaie în luna lui marte” a făcut adevărată senzaţie.
Un alt aspect ce a contribuit la atmosfera creată pe scenă au fost proiecţiile făcute pe ecranul cinematografului. Sunetul a fost şi acesta impecabil, lucru mai rar întâlnit la evenimentele de gen. Adevărul este că îmi era tare dor de o treabă bine făcută de la un cap la altul. Şi mă refer aici la toate detaliile ce fac dintr-un spectacol o reuşită, începând de la cele tehnice şi organizatorice, până la prestaţia celor de pe scenă.
De la spectacol, publicul nu a plecat acasă cu mână goală. Fiecare spectator prezent la concert a primit în dar, drept amintire, câte o cutie de chibrituri (cu imaginea de pe coperta albumului pe ea) cu beţe făcute special pentru şemineu şi câte o carte de la editura Nemira. Astfel de gesturi (fie ele la fel de generoase sau doar simbolice) mi se par un mod foarte bun de a-ţi arăta respectul faţă de public, şi tare mi-ar plăcea să mă simt mai des respectată în felul acesta.
După cum vă spuneam mai sus, spectacolul va putea fi revăzut pe 19 aprilie 2010, la Cinema “Scala”. Seria de concerte de cinematograf (o idee foarte bună a impresarului Aurel Mitran) abia a început. Pe data de 22 februarie 2010, la acelaşi cinematograf “Patria”, va avea loc un concert cu Ducu Bertzi, urmând apoi multe alte surprize, despre care vă vom povesti la timpul lor.
Playlist:
Rar (versuri George Bacovia)
Umbra (versuri Adrian Păunescu)
Vino noaptea (versuri Radu Stanca)
Emoţie de toamnă (versuri Nichita Stănescu)
Cântec pentru ea (versuri Alexandru Tocilescu)
Cântec de grădinar (versuri Adrian Păunescu)
Cantic di sărmăniţă (versuri Zahu Pană)
Ce bine că eşti (versuri Nichita Stănescu)
Cântec de leagăn (versuri GeorgeŢărnea)
Cântec cu îngeri (versuri Ion Nicolescu)
Cântec de somn (versuri Tudor Arghezi)
Balada blondelor iubiri (versuri George Ţărnea)
Balada dromaderelor (versuri Geo Bogza)
Cântec de piele (versuri Ion Nicolescu)
Cântec cu marinar (versuri D.R. Popescu)
Ploaie în luna lui marte (versuri Nichita Stănescu)
Aproape linişte (versuri Alexandru Andrieş)
Cântec de paj (versuri Miron Radu Paraschivescu)
Cântec de victorie (versuri Ana Blandiana)
Cântec Catren (versuri Emil Brumaru)
Poştalionul (versuri Radu Stanca)
Cântec de cowboy (versuri Ion Nicolescu)
Cântec de iubire (versuri Nina Cassian)
Cântec scurt (versuri Alexandru Andrieş)
Nu mă-ntreba (versuri Radu Stanca)
