Cântecul ce l-am ales astăzi vă este cu siguranţă cunoscut şi arhicunoscut tuturor. Cei mai mulţi dintre voi îl ştiţi în varianta cântată de Florian Pittiş împreună cu “Pasărea Colibri” şi l-aţi mai auzit cu siguranţă intrpretat şi de alţi artişti. Nu ştiu câţi dintre voi cunosc varianta originală. Vorbeam într-un articol mai vechi despre o anumită dezinformare a publicului din România, cauzată într-o oarecare măsură şi de faptul că mulţi interpreţi uită să specifice pe scenă numele celui care a compus piesa pe care o cântă în faţa publicului. Că are şi publicul partea lui mare de vină, e cât se poate de adevărat, nu avem educaţie muzicală şi nici nu prea cumpărăm albume originale, iar dacă le cumpărăm, rar avem curiozitatea de a citi informaţiile de pe copertă. Şi uite-aşa, cântecele ajung celebre, dar marele public nu cunoaşte adevărata lor paternitate.

Mie lucrul ăsta mi se pare extrem de trist şi nedrept faţă de nişte oameni care pe lângă talentul interpretativ, îl au şi pe cel creator (care mie personal mi se pare mai important). În cazul de faţă vorbim despre un om care are în egală măsură atât talent intrpretativ (voce şi o mulţime de instrumente), cât şi creator, un om care a făcut multe pentru muzica românească şi de care noi, ca popor, ar trebui să ne simţim extrem de mândri. Dar noi, ca de obicei, ne uităm adevăratele valori, iar Dan Andrei Aldea, actualmente stabilit în Germania (unde e apreciat pentru ceea ce face), a ajuns să dorească să renunţe la cetăţenia română. Trist gest, dar eu una îl cam înţeleg.

Şi acum că am spus ce am avut de spus, revin la cântecul pe care vi l-am pregătit, compus de Dan Andrei Aldea (special pentru coloana sonoră a unui spectacol de teatru) pe un text de William Shakespeare („A douăsprezecea noapte”):

Dan Andrei Aldea - Cantecul bufonului

Popularity: 2% [?]