Cu chef de cântat, de ascultat oameni faini şi de revăzut prieteni dragi am ajuns vineri (9 octombrie 2009) seara, cu o uşoară întârziere, la Ploieşti. Pentru că n-am reuşit să plec mai devreme din Bucureşti am ajuns după încheierea concursului şi aproape de finalul recitalului Mariei Gheorghiu. Nici bine nu ajunsesem la Teatrul Toma Caragiu, unde se ţinea festivalul, că toata lumea îmi spunea ” vai ce frumos a fost concursul, ce păcat că l-ai ratat”.
Aşadar, prima zi de festival a început pentru mine atunci când a “apărut” pe scenă “spiriduşul”, Dinu Olăraşu care ne-a cântat piese precum “Ţine-te departe de Bucureşti”, “Zece ani”, “Alandala” “Sună-mă noaptea” sau “Naşpa”. Trupa Emeric Set l-a urmat pe scenă încălzind atmosfera cu piese precum “Jurământ”, “Scrisoare supărată”, “Bună varianta rea”, “Oraţie de nuntă”, “Nebun de alb”sau “Război”. În ciuda faptului că au avut probleme relativ mari cu sunetul, Emeric Imre şi al său Set s-au descurcat ca nişte profesionişti fără nervi şi alt tip de excese .

În cea de-a doua zi a festivalului a avut loc, înainte de toate, o conferinţă de presă cu Maria Gheorghiu, Titus Andrei, Viorel Gavrilă, Mihai Cosmin Popescu şi Corneliu Irimia. Chiar dacă speram să găsesc ceva nou, diferit de vechea mentalitate au fost tratate aceleaşi subiecte în care ne blocăm mereu: “ce e şi ce nu e folk?” ori “de ce nu-i bun un iz de Cenaclul Flacăra?”. Din păcate, publicul şi mai cu seamă artiştii nu au înţeles nici până acum acum că folk-ul evoluează, asemenea tuturor genurilor muzicale, şi că nu-i rău dacă mai punem şi-un bass ori nişte tobe în spate, sau daca-i dăm o aromă de jazz, de pildă.  Un alt lucru ce m-a deranjat oarecum e că juriul a declarat că aceşti concurenţi şi generaţia noua în general n-are nimic special pentru că “nu s-a născut alt Şeicaru sau alt Hruşcă”, artişti care, în opinia mea, dincolo de faimă nu sunt în nici un caz dintre cei mai talentaţi. În plus, nu cred că folkul are nevoie de epigoni, de “un nou cutare” sau “cutare” ci tocmai de un suflu nou, de altceva.

La ora 18 a început Gala laureaţilor unde s-au acordat 10 premii, aniversând astfel şi cei 10 ani de la prima ediţie a festivalului. Dupa lungi deliberări, juriul a impartit cele 10 premii. Astfel că marele premiu cât şi premiul pentru creaţie au plecat la Cluj. Mishu Călian (care nu este, din fericire, nici un nou Şeicaru, nici un nou Hruşcă, ci chiar un tânăr artist ce aduce altceva în folkul românesc) şi piesa “Mitel” au fost declaraţi câştigători.

Grupul Pastel din Braşov a luat premiul de popularitate. Cea mai bună voce feminină a fost declarată Alexandra Sidor, iar premiul pentru cea mai bună voce masculină a fost luat de Emil Kindlein (şi pentru prima dată am contestat decizia juriului). Cele două premii oferite de Radio Romania Actualităţi (care constau în înregistrarea a două piese în studio, au fost câştigate de Teodora Iacob din Cluj şi Viorel Gheoghiu din Piatra Neamţ. Pentru măiestrie intrumentală a fost premiat Florin Stefan, iar pentru interpretare solist şi solistă -  George Liliac şi Iulia Mitrea. Cel mai bun grup a fost considerat Vox Harmony, iar trupa  NOI (Titus Constantin şi Iulia Mitrea) au primit premiul special Gabi Dobre, oferit chiar de tatăl regretatului ziarist.

Seria de recitaluri a fost deschisă de Gheorghe Ghiorghiu ce a cântat piese arhicunoscute precum “Unde dragoste nu e” sau “Trifoiul” fiind acompaniat de spectatori de toate vârstele.

A urmat laureatul festivalului de anul trecut, Paul Arva, cu piese precum “Iubeşte-mă”, sau “Miss America”(piesă la care Paul şi-a invitat în scenă ”dansatorii” şi totodată backing vocals: Ionuţ Mangu şi Ioan Onişor ce ne-au făcut să zâmbim în doar câteva momente)

Mircea Vintilă, alături de Brambura, a făcut ca întotdeauna mare spectacol. Piese ca “Madama de Pică” ,”Hanul lui Manuc”, “Cardio” sau “Peste răbădări” ne-au ridicat de pe scaune şi ne-au făcut să dansăm sub privirile puţin contrariate ale celorlalţi spectatori .

Cea de-a treia şi ultima zi a festivalului a avut loc în aer liber şi au fost invitaţi să concerteze câştigătorii ediţiilor trecute şi nume “grele” ale folk-ului românesc .

Ajunse la locul faptei, am găsit publicul obişnuit al concertelor în aer liber: oameni de toate vârstele, cunoscători ai genului sau doar curioşi dornici să petreacă o seara linistita si sa asculte muzica bună. In prima faza publicul nu a fost foarte numeros si nici foarte activ. Noi i-am ascultat cu mare drag pe Bogdan Grosu si Nicu Zota, pe cei de la “Nu acum”, pe  Iulian Anghel (care la ultima piesă i-a invitat şi pe foştii colegi din trupa Ad Litteram),  Ovidiu Scridon (castigatorul de anul trecut al premiului Gabi Dobre) şi pe Ioan Onisor (grupul Unde) alături de Ionuţ Mangu şi Neli Biriş.

Au urmat recitalurile unor obişnuiţi ai scenei folkului românesc precum Ducu Bertzi (acompaniat de Mihai Neniţă), Nicu Alifantis (venit de acestă dată fără trupa ZAN), Vasile Şeicaru  şi Mircea Baniciu alături de Vladi Cnejevici. Pâna la acea ora publicul s-a adunat în faţa scenei şi tot mai multi s-au oprit sa-i asculte pe indrăgiţii artişti. Cu tristeţe am remarcat că reacţia publicului a fost mai furtunoasă la Şeicaru decât la Alifantis. Din păcate, recitalul lui Alifantis a fost mult prea scurt pentru gusturile mele, iar la biss l-am aşteptat în zadar.

În cele din urmă s-a incheiat şi cea de-a 10-a editie a Festivalului Castanilor in memoriam Gabi Dobre. Dincolo de micile probleme de sunet si publicului putin implicat in ceea ce se intampla pe scena, evenimentul a fost unul bine organizat si cu siguranta voi merge din nou la anul. Aceasta prima experienta la festivalul de la Ploiesti a fost pentru mine una relaxanta, frumoasa si, in comparatie cu altele, reusita. Multe felicitari organizatorilor si pot spune ca astept cu interes editia urmatoare

Popularity: 8% [?]