(articol scris pentru Folkblog de Nicole).

Am ajuns în clubul “100 Crossroads” înainte de începerea spectacolului. Ce am remarcat de la început este scena, construită din câte am înţeles recent şi care dă clubului un aer select. Toate mesele erau rezervate, ne-am gasit cu greu un loc de unde să putem vedea mai bine scena şi pe protagonişti.
Concertul a început cu Alina Manole spunând tuturor “Bună seara, mi-a fost dor de voi!”. Brusc, sala s-a încălzit de emoţie şi căldură şi s-au auzit acordurile unei piese de toamnă cu fuste lungi şi eşarfe vechi, o piesă pe care a cântat-o singură şi pe care nu am mai auzit-o până atunci.
Alina a dedicat concertul prietenilor de lângă noi, cei care ne suportă şi atunci când suntem trişti şi atunci când avem probleme, nu doar în împrejurări frumoase sau senine. Şi pentru că a fost un concert sub semnul prieteniei, i-a invitat alături de ea pe Adrian Cristescu şi pe Tudor Olaru, doi muzicieni foarte tineri şi foarte talentaţi.
Am ascultat piese de pe album, toate, dar şi multe piese noi. Pe o parte dintre ele le-am auzit şi la lansare: Despre mine (şi despre fiecare dintre femei, cum spune Alina), Dragoste în trei, Ţi-aş desena, Astăzi nu vii (din câte am înţeles, pentru această piesă premiera a fost absolută).
Un moment foarte frumos încă de la începutul concertului a fost cel de la piesa Cutia Pandorei, când, văzând că toţi cei prezenţi cântă piesa împreună cu ea, Alina a decis să lase publicul să cânte singur şi nimeni nu s-a dat înapoi de la promovare şi piesa a curs din nou, ca o minune.
Au fost şi alte piese la care publicul-prieten a cântat cu tot sufletul. Atât de multe piese, încât mă întreb cât de des ascultă CD-ul Alinei Manole cei care l-au cumpărat. Probabil fac la fel ca şi mine, îl ascultă de fiecare dată când vor să evadeze din ştirile de la televizor.
N-am simţit când au trecut aproape 2 ore de concert, în condiţiile în care pauza a fost destul de mică. La un moment dat am fost întrebaţi “mai suportaţi o piesă tristă?”. Am fi suportat oricâte, pentru că Alina nu doar ştie să le scrie şi să le cânte frumos, le şi îmbracă, cu privirea, pentru fiecare dintre cei care vin să o vadă. Iar pianul şi bass-ul, împreună cu chitara, au funcţionat perfect, într-un trio închegat şi profesionist, cum nu am văzut la mulţi dintre cei care se pretind a fi “trupe”.
Finalul a fost dedicat aceleiaşi “luni pătrate” care ne-a furat inimile acum un an de zile. Să mai spun că au fost două bis-uri şi ar mai fi fost aplauze pentru încă două?
La un moment dat Alina a rămas pe scenă doar cu Adrian, cântând “When I fall in love” şi apoi l-au chemat şi pe Tudor, pentru un “Pitic” de pe creierul tuturor. Uitasem, da, “Piticul” e o piesă nouă, am ascultat-o prima dată la Folk You şi cred că va deveni un nou hit.
Voi încheia spunând că un concert al Alinei Manole, de folk-jazz, nu trebuie ratat şi sper să devină, dacă nu o nevoie artistică şi de suflet pentru unii, un mod “cool” sau “trendy” de a petrece o seară muzicală.
Iar pentru cei care vin la concert, dar vorbesc cam tare (o singură masă, într-un colţ de club, la un moment dat începuse să mă deranjeze), îi sfătuiesc să se gândească de două ori înainte de a mai veni la concerte. Unii artişti se ascultă cu sufletul deschis şi cu gura închisă.

Sursa foto : http://blog.alinamanole.ro

Popularity: 4% [?]