Câştigă o invitaţie la concertul Mircea Vintilă de la cinema Scala!
Update: Pentru că n-am reușit să ne decidem care e câştigătorul, din motive cred eu evidente, cea mai simplă soluție în astfel de cazuri e să dăm premiul în funcție de ordinea intrării în concurs. Astfel, câștigătorul este Adrian Karacsony, cu de fapt singura poveste din concurs, la care noi am apreciat fondul, în niciun caz forma. Felicitări încă o dată! În caz că Adrian Karacsony nu poate ajunge la concert, următorii pe lista câştigătorilor vor fi Mihaela şi Pantea Alexandru!
Aşa cum vă anunţam într-un alt articol, pe data de 22 martie 2010, la cinema Scala din Bucureşti, va avea loc un concert special cu Mircea Vintilă, spectacol ce face parte din seria de evenimente muzicale de cinema, marca Aurel Mitran.
Evenimentul se anunţă a fi unul interesant, un spectacol ce va combina muzica folk cu filmul şi teatrul şi al cărui „personaj” principal va fi Bucureştiul. „Hanul lui Manuc”, „Lăptăria lui Enache”, „Strada Popa Nan” sunt câteva dintre cântecele lui Mircea Vintilă care vorbesc despre farmecul unor locuri din oraşul în care artistul s-a născut. Spectacolul de la cinema Scala, intitulat sugestiv „Poveşci din Bucureşci”, va fi unul axat pe astfel de cântece, dar cei care vor fi prezenţi acolo vor avea parte şi de multe alte surpize.
După cum v-am promis în rândurile trecute, iată că venim cu un concurs şi pentru cititorii noştri din capitală. Premiul pe care îl punem la bătaie este o invitaţie de o persoană la concertul lui Mircea Vintilă de la Cinema Scala.
Ce aveţi de făcut pentru asta? Probabil că aţi observat că nouă ne cam place să ne spuneţi poveşti frumoase, originale şi, de preferinţă, haioase. 
Prin urmare, nu veţi scăpa nici de data asta. Aşa că, ascuţiţi-vă tastele, puneţi-vă memoria, imaginaţia şi talentele la lucru şi spuneţi-ne o scurtă poveste a cărei acţiune e musai să se desfăşoare în Bucureşti. Poate să fie vorba de o întâmplare trăită de voi sau doar povestită vouă de altcineva, poate fi o legendă urbană, un banc, un vis, o poveste imaginată de voi, orice, aveţi liberate deplină! Povestea care o să ne impresioneze cel mai mult va fi desemnată câştigătoare.
Poveştile le veţi posta sub formă de comentarii la acest articol până la data de 20 martie 2010, ora 20:00.
Câştigătorul concursului va fi anunţat în mod public pe Folkblog.ro şi într-un e-mail trimis personal, până cel târziu pe 21 martie 2010, ora 12:00.
Vă rugăm să ne lăsaţi o adresă de e-mail validă, în câmpul special dedicat acesteia (adresa nu va fi afişată pe site, dar noi avem nevoie de ea pentru a putea contacta câştigătorul).
Aşteptăm cu nerăbdare poveştile voastre, vă dorim inspiraţie maximă şi multe sporuri şi succesuri! 
As vrea sa incep prin a va spune ca eu sunt din provincie si anume din judetul Hunedara si aceasta intamplare despre care va voi povesti sa intamplat cu ceva vreme in urma . Ajungeam in capitala pentru prima data , eram impreuna cu fratele meu mai mare , Gara de Nord ora 8:35 dimineata habar nu aveam de Bucuresti nu stiam absolut nimic de strazi de bulevarde , nimic nimic nimic . Cu harta in mana cautam Sala Palatului deoarece acolo avea Mircea Baniciu concert printre care noi doi eram mai interesati de momentul cand va fi si Mircea Vintila pe scena . Bun , din Gara de Nord pornim pe jos prin Bucuresti sa vedem si noi cum arata capitala , de la 9 dimineata pana la ora 10 seara nu am gasit Sala Palatului si am intrebat politisti , taximetristi toti spuneau : ” Noi nu stim domne’ incercati sa mergeti pe strada aia aia sau ailalta ” si tot asa ne-am dus ca de gasit tot nu am gasit Sala Palatului. Noroc ca pana la acel concert mai era 1 zi . Ne cazam la un hotel si ne gandeam acuma cum sa ajungem noi la Sala Palatului . A doua zi dimineata la ora 6 plecam din hotel sa nu fie aglomeratie pe bulevarde de unde sa avem norocul asta , cred ca si de plecam la 4 dimineata tot era aglomerat
. Oricum si in ziua aceea neam plimbat prin Bucuresti pana la un moment dat cand dintr-o intamplare extraordinara la care nici nu visam sa o avem il vedem la o cafenea pe Ducu Bertzi eu am ramas fara grai,si tot ii ziceam la fratemio: “Uiiitel pe…pe…pe Bertzi” si cu o emotie in suflet am intrat in vorba cu el si printre altele i-am povestit de ceea ce cautam noi , fiind foarte amabil , chiar nu ma asteptam la asta din partea lui dar dansul ne-a dus ne-a dus chiar el la Sala Palatului . Bun dupa concert am mai ramas in Bucuresti inca vre-o 3 zile deoarece eu ascultand de la varsta de 6 ani Pasarea Colibri printre care Mircea Vintila cantand de Strada Popa Nan,piata Obor , lacul Cismigiu , Hanul lui Manuc , eram foarte curios sa le vad , sa le cunosc si asa cum se regasesc in cantecele sale asa sunt si in realitate . Pentru mine sincer sa va spun aceea saptamana petrecuta in Bucuresti a fost cel mai formidabil moment din viata mea si pe care nu o voi uita niciodata !
Nu cred ca iubesc, cu adevarat, Bucurestiul de azi, dar Bucureştiul este un oraş frumos în felul lui, îl iubesc pentru că este oraşul meu natal şi pentru că cele mai frumoase amintiri se leagă de locurile sale.
Pot insa sa spun ca am iubit Bucurestiul interbelic, asa cum a fost el descris in literatura epocii, si l-am iubit pentru ca atunci, in acea perioada, Bucurestiul gazduia o lume normala fara sa fim coplesiti de mărimea sa, de zgomot, de agitaţia continuă din acest oraş, de oamenii grăbiţi şi prea obosiţi să mai poată cunoaşte şi aprecia adevărata sa faţă.
[...] la bătaie o invitaţie de o persoană la concertul lui MIrcea Vintilă de la Cinema Scala. Detalii aici AKPC_IDS += [...]
Deja putem personifica acest oras,este insasi capitala tarii noastre,multe vremuri l-au pieptanat si si-au adus fiecare particica de istorie,ajungand azi intr-o forma pe care multi o accepta si o agreeaza si multi care nu.Cred ca mai are mult de munca pentru a ajunge la nivelul de capitala europeana.Deja cand spui “Capitala europeana” inseamna ca trebuie sa aiba anumite standarde,dar sa nu uitam ca pana la urma nu depinde de oras ci de oameni…
,poti servi o cafea intr-un restaurant select,deasemenea poti dansa toata noaptea in cluburile si baruletele de pe Lipscani si nu numai,in concluzie sunt o groaza de lucruri de facut in Bucuresti.
),aglomerat,usor monden,istoric.
Bucurestiul este fascinant daca vi pentru prima oara,spun asta din punctul meu de vedere,eu cel putin am fost surprins de el cand am ajuns prima data…strazi mari,agitatia de pe strazi care parca il insufletea,parcurile,cladirile impozante de pe bulevardele mari, Guvernul Romaniei,Teatrul National,Hotelul Intercontinental,Casa Poporului,Casa Presei Libere si alte edificii de genul celor de mai sus.Ca sa nu mai vorbim de cat de viu este orasul si noaptea,fiind foarte bine luminat,cel putin centrul,parca il face si mai viu.
Sunt multe de spus despre orase,dar cred ca cel mai bine se caracterizeaza in functie de “calitatea” copiilor sai,a locuitorilor.
Inca o chestiune care trebuie luata in seama este faptul ca in Bucuresti nu prea ai cum sa te plictisesti,intotdeauna e ceva de facut,poti vizita un muzeu,poti lua barcuta prin Herastrau,poti admira arhitectura statiilor de metrou,lucru pe care eu l-am admirat aproape cu gura cascata
Daca ar fi sa il descriu intr-un amalgam de cuvinte cred ca cele mai reprezentative ar fi :
mare!,ciudat,nebun,obositor,usor gri,poate putin colorat,periculos(noaptea prin Ferentari
Asta este Bucurestiul nostru,zic eu!