Folk in memoriam Doina şi Ion Aldea Teodorovici la Cluj
În ultima vreme sunt oarecum sceptică la ideea de serate folk „in memoriam”. În primul rând, pentru că mi se pare că românul nu se pricepe să facă ceva la modul profesionist („las’ că-i bine şi aşa!” e o vorbă care ne caracterizează). Iar un lucru de felul acesta este esenţial să îl faci cum trebuie. Altfel, rişti să obţii exact opusul a ceea ce ţi-ai propus. Şi-apoi, mai e o problemă mioritică la mijloc. Ne plac înmormântările (cu „chefurile” aferente în jurul colacului şi a sticlei de vin), „cinstim” morţii de mama focului, dar uităm cu desăvârşire de cei vii. În condiţiile în care aflasem din anumite surse că pentru unii oameni (vii, tineri, talentaţi şi altfel) nu prea e loc în Cluj-Napoca din diverse motive, parcă nu mă atrăgea o seară in memoriam.
Totuşi, am mers joi la “Irish & Music Pub” pentru un spectacol „in memoriam Doina şi Ion Aldea Teodorovici”. Ceva îmi spunea însă că acolo nu voi găsi ceea ce se anunţa. Ştiam că o parte dintre artiştii ce apăreau pe afiş aflaseră întâmplător (şi în ultimul moment) că vor cânta, lucru care nu anunţa o organizare tocmai O.K..
Data nu fusese aleasă întâmplător, în noaptea de 29 spre 30 octombrie se împlineau 17 ani de la decesul celor doi soţi. În Pub am găsit o atmosferă de „înmormântare” puţin exagerată pentru gusturile mele. Până la urmă, cârciuma-i cârciumă, omu’ vine aici ca să bea şi nu ca să se roage lângă lumânări şi colacul de parastas (prezente în locaţie, pe bune!). Nu poţi aduce biserica în cârciumă, nu-i firesc totuşi. Însă dacă lucrurile s-ar fi desfăşurat aşa cum ar fi fost firesc, prezenţa acestor obiecte ar fi avut poate sensul ei. Aşa însă, ideea a cam căzut în derizoriu.
Să trecem însă la fapte. Care „fapte” muzicale s-au cam lăsat aşteptate preţ de nişte ore. Până la urmă, seara a început cu Arthur şi Bianca. Noi i-am numit „cei doi care l-au maltratat pe Doru Stănculescu”, adică au cântat „Fără petale” şi „Ai, hai!”, dar nu le-a prea ieşit. Au urmat Ionuţ Mangu, Ioan Onişor, Neli Biriş, Mishu Călian, Florin Toloargă, Alexandra Sidor, Emeric Imre şi diverse combinaţii între ei. Ne-au cântat piese proprii, cunoscute şi îndrăgite de mulţi dintre cei prezenţi, dar şi coveruri din repertoriul folk autohton. Unii dintre ei au încercat să aleagă cântece uşor mai triste, mai „de suflet”, pentru a se încadra oarecum în atmosferă. Alţii au recunoscut că, neştiind din timp că vor cânta la o seară de genul ăsta, nu s-au pregătit corespunzător. Cert este că, de la un moment dat, spiritul dacic al românului era la el acasă: colacul colac, lumânările lumânări, dansul dans şi voia bună voie bună. Recunosc că am contribuit şi noi la asta. Cum tot era loc de chef şi tot aveam o sărbătorită în echipă, Imi ne-a cântat şi un „La mulţi ani!” la cerere (Mulţam, Imi!). Prin urmare, înmormântare şi zi de naştere. Nunta mai lipsea, ca să fie tabloul complet.
Un singur moment perfect încadrat în context a existat totuşi. Iulia, studentă la Conservator, acompaniată la chitară de Imi, a cântat două piese din repertoriul celor doi soţi, „Bucuraţi-vă!” şi “Lacrima limbii noastre”. Reacţia unei părţi din public (studenţii basarabeni veniţi special pentru ceva ce eu nu prea cred că au primit) a fost cu adevărat emoţionantă (am văzut şi lacrimi adevărate în ochii unora dintre ei). Iar vocea Iuliei (deşi emoţia şi nesiguranţa se simţeau), extrem de plăcută. Iulia a mai urcat la un moment dat pe scenă, de data asta pentru a acompania la vioară (care vioară, din cauze tehnice, nu prea s-a auzit) un grup de băieţi al cărui nume îmi scapă. Au cântat „Eminescu”, cântec emblematic al celor doi comemoraţi. L-au cântat însă cam slăbuţ, iar momentul nu a avut foţa pe care ar fi trebuit să o aibă.
Cam aşa au stat lucrurile la Joia de folk clujeană de săptămâna trecută. A, da, recunosc că a fost o seară de folk faină, s-a cântat mult şi, cu mici excepţii, bine şi cu mult chef. Într-un cuvânt, o seară în care ne-am simţit cu toţii excelent. Şi totuşi, parcă ideea era alta.
Personal ştiu că ideea organizării acestei seri a fost a unei persoane care a pus mult suflet în povestea asta. Şi da, lucrurile de felul acesta trebuie musai făcute cu suflet. Dar pe lângă suflet, mai e nevoie şi de alte lucruri. E nevoie ca cei care se ocupă de evenimentele din respectiva locaţie să te susţină în adevăratul sens al cuvântului, e nevoie de multe discuţii preliminare cu cei care vor urca pe scenă şi mai presus de toate, e bine să nu accepţi prea multe compromisuri ce n-au nicio legătură cu ceea ce vrei să faci.
Popularity: 9% [?]
7 comentarii
Trimite un comentariu »
Ai dreptate Alina. Se mai invita si canatautori care au fost apropiati,le stiu piesele si, in memoriam, le mai canta din cand in cand cu diferite ocazii.
Pai,copii,cum organizati o sera In Memoriam sotii Teodorovici fara sa invitati macar UNUL dintre folksingerii care i-a cunoscut si care a cantat cu ei pe aceiasi scena????
Ma bucura pana la lacrimi mediatizarea anormala facuta de site-ul vostru unor evenimente ….
Inteleg chiar si faptul ca-l iubiti si venerati pe Imi (e de-al vostru!!) dar nu inteleg de ce ati legat numele sotilor Teodorovici de niste cantatori care n-au avut nici o legatura cu ei. Ati avut vreun interes sau…ati facut-o numa asa,ca sa fie???
@Cristi Buica : ne bucura foarte mult faptu ca ne-ati vizitat asta in primul rand. in al doilea rand, nu mai suntem copii. in al treilea rand, nu-l veneram pe Imi, asta in nici un caz. si in ultimul rand si poate cel mai important, noi n-am participat la organizarea evenimetului, am fost ca simpli spectatori, platori de bilete care suntem si am sublinit si noi faptu ca nu s-a intamplat ceea ce trebuia sa se intample, va rog recititi.
PS : e situl nostru, atata drept avem si noi sa promovam ce vrem. dar in materie de stiri n-avem preferinte.
Dragii mei,imi pare rau ca trebuie sa intervin vis-a_vis de seara de joia trecuta dar mai ales la comentariul rautacios si mai ales gratuit al lui Cristi Buica.
Totodata e prima oara cand scriu un comentariu pt Folk,asadar Cristi prietene vezi ca exista lecitina pt memorie…….
Uiti ca in 92 in Toamna am cantat imreuna cu Doina si cu Ion in mai multe concerte ba am si acompaniat-o pe Doina in 2 spectacole pt ca Ion sa alaturat Cenaclului cu cateva zile mai tarziu..oricum nu are importorganizata de anta nu-mi arog legaturi de prietenie si colaborari cu Ion si Doina exagerate.
Apoi seara a fost organizata de Claudia o fata inimoasa care sa straduit mult si eu am oferit joia respectiva in spiritul Joii dde Folk.Imi pare rau ca nu pot fi perfect…e de retinut ca serile deosebite se construiesc si prin antrenament si mai ales prin implicare…atunci cand nu te imlpici e normal sa nici nu gresesti….
oameni buni, perfectiunea este “ceva” ideal, iar daca voi (cei care nu reusiti sa intelegeti imperfectiunea)credeti ca este atat de usor…si macar sa ajungi aproape de ea, va inselati profund. Acesti “tineri” deosebiti au dat tot ce au avut mai bun (si sunt talentati, nu gluma)pentru a realiza acea seara minunata si au reusit.Nu vi se pare ca e prea usor sa aruncati cu noroi in ei?
Domisoara alina, eu nu prea va inteleg “stofa” de ziarista. La inceputul articolului criticati evenimentul, ridicandu-l la rangul de atmosfera funebra, iar catre finalul articolului afirmati ca v-ati distrat foarte bine si totul a fost frumos. Trebuie sa va informez k lumanarile nu sunt prezente doar la inmormantari, ci ele se mai folosesc si in creearea unei atmosfere romantice (oarecum specifice muzicii folk). Ar trebui sa va informati mai bine si in legatura cu traditiile romanesti, deoarece acel “colac” nu este specific inmormantarii si poate avea diverse intrebuintari cum ar fi: de exemplu datul in grinda sau primirea unor anumite ofiacialitati (dak pot spune asa). Chiar dak organizarea nu a fost una tocmai reusita, nu trebuie sa fim carcotasi, ci trebuie sa apreciem gestul de organizare a unui astfel de eveniment in Cluj.Eu m-am simtit bine si chiar am inteles mesajul pe care organizatorii au vrut sa-l transmita,pacat k unii nu l-au inteles, poate datorita si unui nivel redus de perceptie a lucrurilor de fond, de substrat. Imi pare rau ca aceasta perceptie nu se intalneste si in randul unor tineri ziaristi………Personal, cred k au facut o treaba buna si-i incurajez sa mai realizeze astfel de evenimente, ocazie cu care vor putea sa-si perfectioneze spiritul organizatoric. Nimeni nu se naste perfect si atotcunoscator…
A fost o sera frumoasa care m-a lasat placut emotionata.Domnisoara cu articolul,daca “nu va atrăgea o seară in memoriam”, chiar ca nu ar fi trebuit sa va faceti prezenta acolo.A fost un moment special si apreciat de marea majoritatea, dar cel mai important, a fost un moment de suflet.Nu stiu daca ati auzit(probabil nu) de stilistica muzicala, pentru ca asta au facut Arthur şi Bianca,iar piesa le-a iesit chiar foarte bine,cei doi tineri au dat dovada de talent deosebit.
Da, au fost momente cind nu am primit ceea ce am asteptat, si daca tot veni vorba de maltratare, as vrea sa mentionez interpretare piesei “Eminescu”, detonari groaznice ce mi-au cam fortat urechile.Prin urmare , domnita, critica a fost gresit orientata.
Si eu incurajez cu placere initiativa de organizare a evenimentelor de acest gen.Sper sa se mai repete:)