Trebuie să mărturisesc că de fiecare dată când aud vorbindu-se despre Nicu Vladimir (1950-1995), mă încearcă o mare frustrare. Ştiu atât de puţin despre el, iar de ascultat n-am făcut-o până de curând. Un alt păcat al celor tineri care, vrăjiţi de nume mari şi refrene ajunse celebre, uită să NU uite de toţi ceilalţi care au făcut o diferenţă în istoria folkului.

“Personalitate mândră”, Nicu Vladimir a fost unul din principalii artişti care au pus bazele mişcării folk din România, alături de Mircea Florian, Dorin Liviu Zaharia, Marcela Saftiuc, Valeriu Sterian, Doru Stănculescu sau Mircea Vintilă.

La Folk You am auzit des numele lui Nicu Vladimir, iar la Papa la Şoni (tot în Vamă) avusese loc şi o gală in memoriam, o săptămână mai devreme, fapt ce mi-a stârnit şi mai mult curiozitatea cu privire la acest artist, atât de des invocat, alături de Vali Sterian.

În “Memoriul de activitate” din 1986, Nicu Vladimir afirma că toate cântecele sale sunt izvorâte din trăirile personale, reflectând astfel - prin filtrul artistic - propria-i cunoaştere a lumii, gândurile şi frământările sale.

Pentru azi v-am pregătit, aşadar, un “Drum de rouă”, soare-n umbre şi miei tunşi ce-mping la roată. Un alt îndemn la Ne-uitare!

Popularity: 4% [?]