“Mulţi oameni devin artişti, puţini artişti rămân oameni”
“Aceste vorbe le-a rostit Tatiana Stepa. Nu ştiu dacă sunt ale ei, sau le-a auzit undeva, însă ştiu sigur că ea a fost un Om adevărat şi un artist desăvârşit. Este greu să găseşti cuvinte potrivite unui asemenea moment, însă sunt lucruri care trebuie spuse.
Am avut privilegiul să urc pe scenă cu ea şi cu Magda, la Folk You, ultima apariţie a Tatianei pe scenă în faţa unui public. Şi ce public! Însă grija noastră cea mai mare era starea ei. Era slăbită. Din luna aprilie până în august suportase două operaţii grele. Medicii ii ceruseră să nu plece la mare pentru spectacol şi să se interneze, pentru că trebuia făcută de urgenţă o a treia operaţie. Începuse să conteze fiecare zi. Tatiana a cerut amânarea intervenţiei până in săptamâna de după spectacol. Şi nu s-a putut opune nimeni. A spus: “Am trăit ultimele luni doar cu gândul să pot cânta la Folk You”. La spectacol a fost prezent şi băiatul ei, Cătălin. A avut acolo tot ce iubea mai mult pe lume: cântecul, marea şi pe Cătălin.
I-am cerut să lase chitara deoparte cand vom urca pe scenă. Mi se părea o povară imensă chitara aceea devenită mult prea mare pentru ea. Îi spuneam: “Păi bine Tatiană, la ce vin cu tine acolo, nu să cant eu cu chitara?” Şi urma felul ei aparte de a pune lucrurile la punct:” Măi băiatule,” (era cu doi ani mai mare decât mine) “toată viaţa am cântat cu chitara pe scenă, n-o să-mi spui tu acuma cum să cânt.” Şi a apărut în faţa tuturor aşa cum a vrut: cu chitara de gât şi cu capul sus. Dumnezeu i-a dat putere să cânte în momentele acelea. Şi voi, miile de oameni de pe plajă care aţi cântat împreună cu ea. Aţi fost extraordinari. După recital s-a dus în cameră, însoţită de câteva prietene. La câteva ore după aceea, m-a sunat să vorbim despre cum a fost. Nu putea dormi. Mi-a spus că a avut emoţii mai mari decât atunci când a debutat pe scenă. Asta a fost Tatiana Stepa. Un Om care a vrut să cânte, să ardă cu flacără pe scenă, dorea să trăiască, însă nu oricum. Mai presus de orice pentru ea era demnitatea.
Este o vorbă care spune că pe un om îl descoperi cu adevărat cunoscându-i prietenii. Este important să vă vorbesc despre cei care i-au stat alături Tatianei până în ultima clipă. Sunt oameni obişnuiţi, pe care nu i-aţi văzut vreodată la televizor si nu i-aţi auzit pe la radio. O să le scriu numele fără să urmăresc o ordine anume. Aşa o să aflaţi de Sorina (lucrează la o agenţie de turism în Bucureşti), Diana (profesoară în Sinaia), Cristina (asistentă medicală la Slatina), Mirela (manager, din Bucureşti), Brânduşa (avocat, din Ploieşti), Nicol şi Emanuel (Bucureşti). Trebuie să aflaţi de existenţa lui Andrei Tudoran şi a soţiei lui, Mirela, bucureşteni, medici amândoi, nişte oameni absolut extraordinari. Andrei este chirurg la Spitalul Militar Central şi a făcut parte din echipa condusă de Dr. Timaru, care a operat-o pe Tatiana. De cand a cunoscut-o, din aprilie, a fost alături de ea cu un devotament ieşit din comun. Să fiu iertat dacă am uitat pe cineva. Sunt oameni care şi-au dedicat energiile Tatianei până la ultima picătură. O să folosesc vorbe mari, însă sunt conştient de ceea ce afirm: cu toţii ar fi dat ani din viaţa lor pentru viaţa Tatianei, dacă ar fi avut posibilitatea. Am văzut cum îşi judecau bugetele personale în funcţie de problemele Tatianei. Sunt oameni care şi-au neglijat familiile, slujbele, îşi programau zilele libere în aşa fel încât să poată fi tot timpul cineva alături de Tatiana. Pentru că avea într-adevăr nevoie. S-au cheltuit bani serioşi. Cu un altruism dus la extrem. Nu vreau sa devin meschin vorbind de bani, însă cu toţii stim cât este de scump să trăieşti în ţara asta, că este şi mai costisitor să fii bolnav aici şi că este ingrozitor de scump şi să mori.
Trebuie vorbit despre încă doi oameni care au făcut lucruri remarcabile pentru ca Tatiana să poată fi onorată cum se cuvine, ca un adevărat artist şi Om, pe ultimul drum. Sigur că au fost mai mulţi, însă vreau să îl numesc intâi pe Marius Tucă, atât pentru ocazia oferită Tatianei de a cânta la Folk You, cât şi pentru eforturile absolut formidabile de a rezolva o sumă de probleme după trecerea ei în nefiinţă. Cel de-al doilea, este P.S. Părinte Varsanufie, duhovnicul Tatianei. Îi cer iertare pentru că ştiu că nu îi place sa fie menţionat, însă rolul în viaţa ei a fost important. I-a oferit sprijin şi echilibru în timpul vieţii cu sfaturile sale duhovniceşti, şi trebuie spus că a făcut multe, foarte multe pentru ca Tatiana să fie condusă pe ultimul drum aşa cum se cuvenea. Amândoura le transmit din partea celor care au iubit-o pe Tatiana Stepa mulţumiri din toată inima.
Ce va fi în viaţa de apoi vom vedea fiecare la momentul potrivit. Ce pot spune cu siguranţă este că au trăit îngeri printre noi. Tatiana este dovada. Acum doar s-a înălţat. ”
Lae, prietenul Tatianei
7 comentarii
Trimite un comentariu »
Frumos…
Frumos spuse toate, dar…
Traim in Romania si asta ne… umileste tot timpul !
Poate invatam sa uitam de ipocrizie cind facem un gest sau ceva frumos.
Cred ca este o conditie a bunului simt.
In rest,
S’auzim de bine si Doamne’ajuta !
Mesajul meu de mai sus nu este adresat autorului.
pe Lae l-as putea acuza de orice, numai de ipocrizie, nu.
Fac aceasta precizare pentru a nu da friu liber speculatiilor…
Sunt personaje care ar trebui insa sa mai cugete !!!
Mi-au dat lacrimile……Nu stiu ce sa mai spun,decat poate sa confirm(cu toate ca nu cred ca este nevoie)ca toate cele scrise sunt adevarul pur si simplu.A fost inconjurata de o familie de prieteni minunati.Dumnezeu sa o odihneasca in pace si liniste si sa le dea SANATATE si putere tuturor sa treaca cat mai usor peste aceste momente triste!!!!
Touche! Sper sa citeasca si cea care se considera “cea mai buna prietena”. Eu cred ca fiecare din prietenii Tatianei are un loc bine conturat si nu este “cel mai bun”, toti sunt pe aceeasi linie – prieteni foarte dragi. Sunt convinsa ca Tatiana ar fi vrut sa formam un cerc indestructibil in mijlocul caruia sa fie Catalin. A dorit din tot sufletul sa-l protejam si sa-l ajutam asa cum am facut si cu ea. Tatiana merita tot ce e mai bun, lasand la o parte indiscretiile si incercarile unora de a-i invada intimitatea. Cine ii este prieten ii respecta stilul ei de viata si memoria.
Adevarat tot ce a scris Lae, bunul prieten al Tatianei. Iar eu as vrea sa adaug doar ceea ce el nu putea scrie despre sine. Si anume ca, impreuna cu sotia lui, Dana, i-au fost atat de aproape Tatianei, in toate aceste luni de suferinta.
“Ce subtire-i invelisul din balonul de sapun/ce desparte inteleptul de nebun”….sunt cuvintele prietenului si colegului meu si al Tatianei, deopotriva, Cristi Buica pe care zilele acestea mi le-a trimis prin sms la miezul noptii…si chiar acestea mi-au venit in minte citind cele de mai sus…Laudabil ca in perioade grele din viata ei Titinuta a avut prieteni adevarati care au ajutat-o sa supravietuiasca si sa aiba timp sa ne mai ofere din harul sau si sunt multumit sufleteste stiind ca prin mine a cunoscut o parte dintre acestia care au putut fi langa ea mai mult decat mine aflat in alt oras…pacat insa ca in urma sa a lasat, pe langa “cantecele sale” vrajite si un josnic razboi pentru ocuparea “postului” de prieten… odihneasca-se in pace…
Dinsei,Doamnei Tatiana, as vrea sa-i multumesc ca a existat, voua tuturor pot sa va multumesc ca ati ajutat-o sa mai existe.Cu respect Cristi Spectatorul.