Astăzi, dragilor şi dragelor, am marea bucurie să scriu despre un om special şi drag nouă, echipei Folkblog. E vorba despre unul dintre acei trei Mircea care activează în prezent în folkul românesc, poate nu la fel de mediatizat ca ceilalţi doi, dar cu siguranţă la fel de valoros.

Mircea Bodolan, căci despre acest Mircea este vorba, s-a născut într-o zi de 25 iunie, acum nişte ani, undeva prin judeţul Bihor. Este absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L Caragiale” Bucureşti. Încă din anii studenţiei, îşi împarte timpul între teatru şi muzică. Astfel, în 1976 câştigă marele premiul la Festivalul “Primăvara Baladelor”. I se editează apoi două single-luri Mircea Bodolan şi Dor de drum. Primul dintre acestea conţine trei piese: “După amiaza unui cântec” (versuri Nichita Stănescu), “Sat sub secetă după potop” (versuri Adrian Păunescu) şi “Cântec de înstrăinare” (versuri Mircea Bodolan). La acest single colaborează cu Dan Andrei Aldea (muzicuţă şi chitară electrică) şi Marian Vasile (glockenspiel). La cel de-al doilea material, care conţine două piese (“Dor de drum” şi “Colind”), este ajutat de nume mari ale muzicii româneşti precum Idu Barbu (Sfinx) – claviaturi, Costin Petrescu (Phoenix) – percuţie şi Sorin Minghiat – flaut. Ca majoritatea folkiştilor de valoare din acea vreme, este cooptat în Cenaclul Flacăra, participând astfel la nenumăratele turnee din întreaga ţară.

În 1987 părăseşte lumea folkului dedicandu-se exclusiv teatrului şi se mută astfel la Brăila. În 1995, la insistentele bunului său prieten Vali Sterian, (care, mai în glumă mai în serios, a dat la ziar următorul anunţ: «Prindeţi. Legaţi şi expediaţi pe adresa Studioul B’Inişor pe Strada Inişor…») îsi lansează primul album de autor, “Rănitul dintre linii”, care conţine 12 piese. Ulterior participă, în calitate de invitat, la concertele Vali Sterian & “Compania de sunet”, iar în 2001 îşi formează propriul grup, Bodi’n Grupa Mare, ce-i are în componenţă pe Sorin Minghiat (flaut, voce) şi Niki Oagan (chitara bass, voce).

Tot alături de Vali Sterian este “vinovat” de apariţia celebrului club Casa Eliad precum şi a revistei “Folk Club Casa Eliad” al cărei director a fost şi unde i-a avut colaboratori pe Alex Revenco (redactor sef), Dinu Olăraşu sau Aurel Gherghel. În prezent, Mircea Bodolan îşi continuă cariera concertistică, participand la nenumăratele festivaluri de folk din ţară, precum şi în concerte de club.

Mircea Bodolan face parte din generatia acelor nebuni frumoşi ai anilor 70-80 care, luând exemplul colegilor de generaţie din America, au avut practic curajul să creeze acest curent muzical, o stare de spirit în fond, într-un moment în care Romania avea nevoie ca de aer de aşa ceva pentru a supravieţui intelectual şi cultural. Chiar dacă, pentru marea majoritate a contemporanilor mei, muzica lor pare uşor depăşită de aceste vremuri atât de pragmatice, esenţa ei stă în altceva, în vorbe sau mai bine spus, în modul în care sunt povestite aceste vorbe. Iar Mircea Bodolan, probabil şi datorită meseriei sale de bază, ştie să-şi povestească melodiile ca nimeni altul. Iar de un lucru sunt sigură şi anume că folkul românesc fără piese ca “Rănitul dintre linii”, “Fata din vis”, “Mătrăguna” şi altele asemenea lor, dar mai ales fără omul din spatele acestor cântece, ar fi enorm de sărac.
Îmi permit acum, la final, să las formalitatiile deoparte, aşa că dragă Bodi, noi, cei de la Folkblog, alături de cititorii noştri fideli, pentru că astăzi e ziua ta de naştere, vrem să îţi urăm La mulţi ani fericiţi, alături de soţia ta, multă sănătate şi sperăm să ne revedem curând la o cântare şi o poveste, undeva cândva prin ţară!

Popularity: 2% [?]