Mare Neagră dă-ne suflet de copil, dacă ne mai iubeşti… Îmi amintesc atât de bine acel sentiment de copleşire amestecată cu linişte şi siguranţă, de fiecare dată când revedeam marea. Simţeam cum întreg orizontul mă cuprinde cu braţe invizibile şi-mi şopteşte te-aşteptam.

Valurile învolburate din larg nu mi-au trezit niciodată nelinişti; din contră, simţeam acea frământare marină ca pe ceva atât de firesc, asemeni cuvintelor rostite doar în sinea mea, atunci când aveam poftă să vorbesc cu marea, să-i mai spun de vreun iubit îndepărtat ori de visele mele, pe care mă juram că n-o să le las vreodată s-adoarmă.

Un cântec, aşadar, despre focul mocnit din noi şi despre cum suntem uneori atât de aproape de cer. Bună dimineaţa tuturor şi poftiţi pe la Marea noastră Neagră.

]

Popularity: 1% [?]