Pe Ştefan Tivodar l-am descoperit datorită unui comentariu postat chiar de el pe blogul nostru. Trebuie să recunosc că, spre ruşinea mea de aşa-zis cunoscător al fenomenului folk din România, l-am descoperit destul de târziu. Numele său, ce-i drept, îmi era cunoscut, ca multe altele din acelaşi peisaj, întâlnite mai mult sau mai puţin întâmplător, prin peregrinările mele în căutare de informaţii legate de concerte şi evenimente din lumea folkului. Ştiam că are legătură cu cei de la FolkFrate şi cu serile de miercuri din Iron City, dar nu îmi aminteam să-l fi auzit cântând vreodată.

Cum între noi începuse o discuţie interesantă prin intermediul comentariilor, am hotărât că ar fi, totuşi, cazul să mă informez mai bine ca să ştiu exact cu cine am de-a face. Am apelat, aşadar, la nedespărţitul prieten şi colaborator Google, am intrat mai apoi pe tărâmurile nemărginite ale lui YouTube şi Trilulilu şi încet-încet, am început să mă luminez.

Călătorind astfel prin universul www am ajuns aici, aici şi aici spunându-mi din nou cu bucurie că nu degeaba i-am dat motoraşului google-ian titlu de onoare de „priceput căutător de comori”, căci iată, datorită lui, m-am îmbogăţit din nou cu o muzică ce mi s-a lipit de suflet încă de la început. N-am ştiut dacă să îi zic folk sau nu, pentru că era şi nu era. Într-o primă fază mi-a amintit de Andrieş şi Olăraşu, mai apoi, un anume rafinament, o anumită căldură şi un sentiment de „acasă” pe care mi le-a inspirat muzica lui Tivodar m-au dus cu gândul la Alifantis şi Leonard Cohen, doi muzicieni pe care mi-e drag să îi ascult cu precădere iarna, adăposită la căldura şi liniştea casei mele, lângă o carte bună şi o cană de vin fiert cu scorţişoară. Simţind aşadar astfel de influenţe atât de apropiate de sufletul meu, ar fi fost imposibil să nu mă îndrăgostesc de muzica artistului proaspăt descoperit. Ascultându-l mai mult însă, am început să simt, dincolo de anumite influenţe ce e firesc să existe în cazul oricărui artist, acel „ceva” al lui şi numai al lui, un „parfum Tivodar” a cărui mireasmă a devenit, în scurt timp, foarte dragă urechilor mele.

At last but not at least, tot cu ajutorul căutătorului meu de comori, am ajuns şi pe insula lui Tivodar şi anume pe blogul numit „on an island”, căsuţa lui virtuală din tărâmul blogosferei, căsuţă în care m-am simţit bine încă de la început pentru că era cald, mirosea a ceai bun şi a cafea tare şi mi se spuneau poveşti frumoase cu vorbe meşteşugite şi alese cu grijă de către un om cu suflet de poet şi drag de cuvânt. Nu vă spun mai multe despre această insulă, ci vă invit să o vizitaţi, să-i colindaţi meleagurile în lung şi în lat şi să vă faceţi un obicei din a vă bea cafeluţa de dimineaţă aici, pe insula lui Tivodar.

Ascultând muzica lui Ştefan Tivodar şi citindu-i blogul, am intuit de la început un om fain, un om cu a cărui prietenie e bine să te îmbogăţeşti. Şi am intuit bine, pentru că am avut bucuria de a-l cunoaşte pe Ştefan, mai întâi pe messenger (alt prieten descoperitor de comori), pentru ca mai apoi să îl cunosc personal şi să îi ofer un loc special în colecţia mea de oameni faini, adunaţi cu grijă şi aleşi pe sprânceană. Am câştigat astfel un om cald, sincer, iubitor de vorbe şi sunete frumoase, deschis, prietenos, inteligent şi cu simţul umorului şi, nu în ultimul rând, am câştigat un nou coleg de echipă. :)  Pentru că, ladies and gentelmen, de acum înainte vă veţi putea delecta cu scrieri semnate Ştefan Tivodar chiar şi aici, în căsuţa noastră virtuală.

Am scris, aşadar, aceste rânduri, în primul rând pentru a vă invita să îl ascultaţi şi să îl citiţi pe Ştefan Tivodar dar şi pentru a-i ura, în mod oficial, bun venit în echipa Folkblog! Ştefan a hotărât că merităm să ne facă această onoare, lucru care ne dă tuturor un nou imbold de a merge mai departe, de a încerca să creştem tot mai mari şi mai frumoşi.

Popularity: 2% [?]