Zilele trecute, o prietenă îmi povestea amuzată de uimirea pe care a reuşit să i-o provoace unui distins domn degustător de muzici de calitate, când i-a mărturisit acestuia că ea a luat contact cu muzica multor artişti folk din spaţiul mioritic datorită Internetului, mai exact, datorită Radio3net. Domnul nostru tare s-a mai minunat el de aşa o bazaconie căci, se vede treaba, nu prea înţelegea cum un astfel de radio, desprins parcă din filmele SF, ar putea avea putere mai mare decât fratele său mai bătrân ce emite pe unde electromagnetice. A încercat amica mea să-l lămurească, să-i explice cam care e mersul lucrurilor în secolul vitezei în care se întâmplă să vieţuim, dar nu prea a reuşit să îl convingă pe omul nostru că, în ziua de azi, mulţi tineri ascultă muzică bună numai şi numai datorită Internetului. O fi rămas omul cu ideea că amica mea, cu siguranţă mare cunoscătoare în tainele informaticii, e un specimen ciudat şi, desigur, un fenomen izolat.

Din păcate, în România (unde lucrurile se mişcă întodeauna cu încetinitorul iar românul, nostalgic şi căpos de felul lui, e puţin mai greu de convins să îşi deschidă ochii, să vadă partea plină a paharului şi să profite de ceea ce timpurile în care trăieşte îi oferă), oameni precum domnul de care vă vorbeam mai devreme încă mai există, şi sunt destul de mulţi. Oameni care nu vor să înţeleagă că, până şi pe pitoreştile noastre meleaguri, Internetul a încetat demult să mai fie o chestiune inedită rezervată unor băieţi cu dioptrii mari, obsedaţi de calcule matematice şi de cine ştie ce ecuaţii complicate.

Acest lucru se întâmplă fie din pricină că oamenii de felul acesta se tem de lucrurile pe care nu le cunosc, fie pentru că nu sunt deloc deschişi la lucruri noi şi preferă să trăiască ancoraţi în trecut (vorba românului “Ce să ne mai batem capul? Las’ că-i bine şi aşa! Cum a trăit bunicu’ fără computer pot să trăiesc şi eu!”). Şi cum românul nu e român pe de-a-ntregul dacă nu se lamenteză şi nu critică cu înverşunare timpurile, locurile şi sistemul în care trăieşte (iar ca să critice ceva nu-i musai să şi înţeleagă exact despre ce este vorba), tot oamenii de felul acesta sunt, de obicei, cei care privesc cu neîncredere şi scepticism orice fel de schimbare, reuşind să vadă, aproape de fiecare dată, doar partea proastă a lucrurilor, doar extrema negativă, ignorând (de obicei din neştiinţă) toate lucrurile bune pe care schimbarea respectivă le poate aduce. Iar ca să fie român până la capăt, mai face şi din ţânţar armăsar, ajungând la cine ştie ce concluzii prăpăstioase.

În 2004, când Florian Pittiş lansa Radio3net, puţini au înţeles necesitatea unui radio care să emită numai pe Internet. Pittiş însă, vizionar cu mintea deschisă şi mereu parcă cu un pas înaintea celorlalţi, a fost conştient de la bun început de importanţa uriaşă a cestui proiect. „S-a născut deja o nouă civilizaţie, o civilizaţie paralelă pentru unii. Această civilizaţie numită www [...] Aici lucrurile stau cu totul diferit decât în civilizaţia obişnuită. Libertatea este mult mai mare.” spunea Moţu Pittiş într-un interviu. Ei bine, dacă în 2004 această civilizaţie www mai putea să le apară unora ca paralelă, ca ceva din domeniul ştiinţifico-fantasticului, astăzi cred că ar fi cazul să ne dăm seama că Pittiş avea dreptate să creadă în acest minunat proiect numit Radio3net şi că exagera deloc atunci când afirma că acesta este cel mai bun lucru pe care l-a făcut în viaţa lui.

Nu am avut privilegiul să îl cunosc pe Moţu Pittiş deşi mi-aş fi dorit lucrul acesta mult de tot. I-am considerat întotdeauna fericiţi şi norocoşi pe cei care au avut norocul de a-i sta în preajmă, de a învăţa de la el, de a se îmbogăţi cu un astfel de om. Chiar dacă eu nu am avut această şansă, consider că o bună parte din cultura mea muzicală i se datorează. În adolescenţă, datorită fascinaţiei pe care Pittiş o exercita asupra mea, l-am descoperit, de pildă, pe Dylan. Iar de la Dylan am mers mai departe pe un drum deschis de el, drum pe care n-aş fi ştiut poate să-l aleg de una singură şi fără de care aş fi fost, cu siguranţă, mult mai săracă.

Pe atunci visam cu ochii deschişi, imaginându-mi casa lui Moţu aşa cum o ştiam din poveştile celor care au avut privilegiul să-i treacă pragul, ca pe un paradis inaccesibil unui om atât de mărunt şi de neînsemnat ca mine, un paradis în care o impresionantă colecţie de discuri, adunate într-o viaţă de om, stătea acolo frumos rânduită, gata să fie ascultată în linişte şi discutată apoi în compania fumului de ţigară, într-o atmosferă cum numai în visele cele mai frumoase îmi puteam închipui.

Astăzi însă, chiar şi după ce Pittiş a plecat dintre noi, eu, acelaşi om mărunt şi neînsemnat de odinioară am acces, gratis şi la orice oră din zi sau din noapte, la o bucăţică din paradisul mult visat în adolescenţă. Iar pentru asta nu trebuie să fac altceva decât să-mi deschid computerul şi să tastez adresa www.radio3net.ro. Bat încet la porţile micului paradis virtual, mă întâmpină în semn de bun venit fotografia lui Moţu Pittiş, îl salut cu un zâmbet, ca pe o gazdă primitoare ce-mi îngăduie să-i intru în împărăţie şi să mă înfrupt pe săturate din toate bunătăţile lumii. Aici, pe lângă faptul că pot asculta albume întregi cu muzică de calitate, am la dispoziţie chiar şi versurile fiecărei piese, informaţii utile despre artişti, link-uri spre site-uri oficiale şi câte şi mai câte alte bunătăţi. Pe scurt, Radio3net Florian Pittiş este pentru mine şi pentru o civilizaţie întreagă de utilizatori de Internet, una dintre cele mai bune surse de informare din domeniu muzical şi nu numai, o moştenire uriaşă lăsată de Moţu Pittiş nouă, mulţimii de anonimi ce populăm universul www.

Pe 16 noiembrie Radio3net-Florian Pittiş împlineşte patru ani de existenţă şi este, în momentul de faţă, una dintre cele mai mari comori existente în spaţiul virtual românesc. Mai mult decât un simplu radio, un portal cu de toate, pentru toţi, cu muzică de ascultat într-o viaţă de om, cu o galerie video bogată, cu site-uri în site pline de informaţii utile şi câte şi mai câte alte minuni, Radio3net - Florian Pittiş este unul dintre cele mai frumoase lucruri care mi s-au întâmplat şi mi se întâmplă în continuare în fascinantul univers www, una dintre acele minuni care mă fac să mă consider norocoasă că trăiesc în timpurile în care trăiesc şi nu în altele. Pentru că, în fond, minunile de felul acesta sunt posibile datorită unor invenţii fenomenale, datorită unei dezvoltări uluitoare a tehnicii şi tehnologiei din ultimele decenii, dezvoltare de multe ori blamată de mulţi dintre noi, acuzată că ne-ar fi furat liniştea şi pacea şi că ar tinde să ne imbecilizeze şi să ne transforme în mici roboţei.

Fie că ne place, fie că nu, timpul trece şi odată cu el, lucrurile din jurul nostru se schimbă. Trăim în secolul XXI şi e normal ca dezvoltarea tehnicii şi a tehnologiei să îşi spună cuvântul în toate domeniile, e normal să ne afecteze şi să ne schimbe modul de viaţă. Aşa a fost de când lumea şi aşa va fi mereu. Important este, cred eu, să încercăm să fim cât mai atenţi la lucrurile din jurul nostru, să încercăm să înţelegem timpurile în care ne-a fost dat să trăim, fără să le blamăm inutil. Pur şi simplu să acceptăm lucrurile exact aşa cum sunt ele, dincolo de nostalgiile pe care fiecare dintre noi le are, să învăţăm să ne folosim de toate lucrurile bune pe care aceste timpuri ni le pot oferi. Pentru că, în fond, dincolo de părţile proaste ale traiului în secolul vitezei, lucruri bune sunt, har Domnului, destule. Trebuie doar să vrem să le vedem.

Popularity: 2% [?]