Zorki Photo Cafe – de văzut, cu regim de „neapărat!”

Aşezat la răscrucea unor străduţe din centrul Oraşului-Comoară, la doar doi paşi de Matei Corvin şi chiar în vecinătatea bisericii în care s-a cununat Veronica Micle, locul mi-a fost drag de când i-am călcat pragul pentru întâia dată.
Asta poate şi pentru că am locuit în apropierea lui o vreme. Pe atunci, era unul din „edificiile cunoscute în care nu ştii cine şade”, pe care le bănuiam cu odăi înalte şi spaţioase, bătrânei încovoiaţi şi cărţi vechi aşezate în biblioteci grele din lemn de stejar, cu lămpi difuze şi calde ce împrăştie la ceas de seară lumina.

Drumul spre Zorki îmi poartă paşii pe sub bolta gangului cu filme din Piaţa Unirii, peste crăpăturile din asfalt şi pe sub felinarele mari, ca nişte pălării atârnate de cablurile electrice pe mijlocul străduţelor. Când ferestrele sunt deschise, aud deja versurile atât de cunoscute şi dragi: „Desene frumoase stau pe pereţi şi am şi-o pisică cu nouă vieţi”, „M-am săturat de patul meu de-acasă”, „Iubesc pletele şi ploaia şi cămăşile-nflorate, nu răspund când mi se-aruncă vorbe-n spate”, „Iau rapidul de Constanţa s-o văd iarăşi, s-o văd pe Noros Cecer”, „Aşa că vino sus dacă plouă”, şi aşa mai departe.

Intru pe poarta de lemn, urc cele câteva trepte de piatră, cotesc la dreapta şi iată uşa cu afişe ce mă înştiinţează cu privire la ce se mai întâmplă.
Spre exemplu, expoziţii de fotografie, pentru că dacă nu ştiaţi, vă spun că Zorki e o marcă renumită de aparate de fotografiat, produsă în Uniunea Sovietică, între anii 1948-1978 de aceeaşi fabrică ce a adus pe piaţă şi renumitele Zenituri.
Se aude pe la noi prin târg că proprietarul ar fi un tânăr şi simpatic fotograf, pasionat de cultură, după cum dovedesc şi evenimentele pe care le găzduieşte în clubul său: concerte, expoziţii personale, tematice, proiecţii.

Cele trei încăperi spaţioase, podeaua închisă la culoare, tocurile masive ale uşilor, mesele şi scaunele din lemn, ferestrele mari, meniurile scrise pe hârtie manuală, berea ieftină, numeroasele feluri de ceai, chelnerii amabili şi prompţi dau localului aerul de select şi totuşi prietenos, cald. Poţi opta pentru fumători sau nu, şi, de curând, pentru înăuntru sau afară.
Aşa cum se autodefineşte, Zorki e locul unde se ascultă şi se simte în primul rând folkul, rockul şi jazzul. Aici timpul se măsoară în melodii care-mi plac foarte mult. Nu o dată mi s-a întâmplat să ies cu prietenii şi să spună careva dintre noi, „plecăm după ce mai ascultăm trei piese faine”, asta însemnând un sfert de oră.
Aici am fost şi la cel mai fain concert Nicu Alifantis de până acum, şi credeţi-mă că, de-a lungul anilor, am asistat la câteva, prin ţară, la mare cu picioarele goale în nisip, stând pe jos în iarbă la Sighişoara, prin mari săli de spectacole sau centre comerciale.
Tot aici l-am regăsit la fel de prietenos şi bun pe mirificul domn Mircea Vintilă, zâmbind şmecher şi spunând „Bună seara, domnişoară”.

Dacă încă nu v-am convins, vă poftesc să poposiţi, pentru trei-patru piese care vă plac, pe strada Ion Raţiu (perpendiculară pe Napoca), nr 10, cândva între orele 09:00-01:00 de luni până sâmbătă, sau între 17:00-01:00 în zilele de duminică, informaţii şi rezervări la numerele de telefon 0753 63 60 22, 0264 59 59 70, ori pe adresa de e-mail [email protected]. Enjoy!

GALERIE FOTO:

Popularity: 1% [?]