Astăzi, 21 septembrie 2009, Vali Sterian, unul dintre artiştii pe care îi îndrăgim şi respectăm cel mai mult, ar fi împlinit 57 de ani. Din păcate, el nu mai este fizic printre noi, dar a rămas prezent şi viu în sufletele noastre prin muzica sa şi spiritul său liber şi va rămâne, credem noi, pentru totdeauna.

Un artist fără de care folk-ul românesc ar fi fost, cu siguranţă, mult, mult mai sărac, Vali Sterian s-a apropiat poate cel mai mult de ceea ce acest gen a însemnat la originea sa, la el acasă, prin spiritul protestatar al muzicii sale, prin profesionalism şi talent. Unul dintre puţinii folkişti ai generaţiei sale care, pe lângă talentul interpretativ şi compoziţional, cunoştea şi meşteşugul rânduirii vorbelor în versuri, compunându-şi cântecele, de cele mai multe ori, pe texte proprii pline de înţelesuri, forţă şi curaj.

Valeriu Sterian s-a născut la Râmnicu Sărat, la 21 septembrie 1952. Începuturile sale în activitatea muzicală (dar nu ca şi chitarist, cum avea să se afirme mai târziu, ci ca baterist) au avut loc în timpul liceului, când şi-a format împreună cu trei buni prieteni, printre care şi Carmen Marin, un grup numit “Copiii florilor”. Mai precis, în 1971, când au participat la un festival de muzică uşoară, desfăşurat la Râmnicu Sărat. Grupul nu a rezistat prea mult, aşa că în anul următor, din cei patru componenţi, au rămas doar Vali şi Carmen Marin.

În primii ani de studenţie (1972), Vali înfiinţează împreună cu Carmen Marin grupul “Vali şi Carmen”, cu care interpreta, cu mare succes în cercurile studenţeşti, piese din repertoriul Beatles.

Adevăratul său debut s-a produs în anul 1973, la Festivalul “Primăvara Baladelor”, alături de Carmen Marin, unde câştiga premiul pentru compoziţie pentru piesa “Nopţi”.

În luna noiembrie a anului 1973, Carmen Marin se retrage din grupul “Vali şi Carmen”. Este înlocuit de Carmen Cula, fosta bass-istă la grupul rock feminin “Catena”. “Vali şi Carmen”, în noua componenţă, va cânta în foarte multe spectacole din cadrul Cenaclului Flacăra, coordonat de poetul Adrian Păunescu. După o scurtă perioadă de pauză a apariţiilor în cadrul Cenaclului, Vali revine în rândurile acestuia, în primăvara anului 1975, de această dată singur.

În 1976 se căsătoreşte cu Lucia, o prietenă din facultate, cea care avea să-i fie alături până în ultimele clipe ale vieţii. Un an mai târziu, pe 30 august, se naşte Oliver, fiul lor. Tot în acelaţi an, Vali debutează discografic cu single-ul “Muzica folk”, pe care figurează două cântece: “Cu iubirea de moşie” şi “Cântec de oameni”. Materialul, apărut la Electrecord, este realizat în colaborare cu Dan Andrei Aldea. Urmează apoi în 1979 LP-ul “Antirăzboinica”, apărut tot la Electrecord şi realizat alături de Dan Andrei Aldea şi Nicolae Enache (ambii foşti membri “Sfinx”).

Anul 1979 marchează o schimbare. În acest an, Vali Sterian înfiinţeaza “Compania de Sunet”, trupa proprie, în care au activat, de-a lungul timpului, foarte mulţi muzicieni şi alături de care a realizat turnee în ţară şi în străinătate. Apar în 1982 “Veac XX”, apoi în 1989 “Nimic fără oameni”, două albume de o sensibilitate aparte. În tot acest timp, Vali îşi continuă activitatea concertistică, solo sau alături de “Compania de Sunet”.

În 1990 întreprinde un turneu în Norvegia, unde înregistrează, alături de patru prieteni şi reputaţi artişti norvegieni, Bjørn Eidsvåg, Kine Hellebust, Øyvind Elg şi Steinar Albrigtsen, albumul “Nopţi”, care cuprinde şi piesa cu acelaşi titlu, devenită un adevarat imn al Revoluţiei din 1989 (piesă mai cunoscută de public şi sub numele de “Vino Doamne”).

Anul 1991 aduce cu sine apariţia unui nou album, “Vino Doamne”, dar şi înfiinţarea “Compania de Sunet” S.R.L. Urmează anul următor o nouă aparitie discografică, “S-a votat codul penal”.

În 1993, Vali Sterian pune bazele propriului studiou de înregistrări, “B’inişor” (denumire explicată chiar de Vali într-un interviu: “Se găseşte pe strada Inişor”), realizat în ideea de a nu mai apela la alte persoane sau instituţii şi a-şi scoate singur materialele discografice. Primul rod al acestui lucru este următorul album, “Evenimentul zilei…şi altele”, apărut în 1994 şi care este o ironie la adresa societăţii bolnave a acelor zile.

Albumul “Rugă”, apărut în 1998, este poate cel mai plin de sensibilitate şi profunzime din activitatea lui Vali Sterian. Sensibilitate şi profunzime pe care Vali nu le afişa, dar care transpareau din felul lui de a fi.

Din păcate, anul 1999 a fost cel mai negru an al vieţii lui Vali Sterian. Un nefericit accident rutier a declanşat o pleiadă de complicaţii, culminând cu arestarea sa (bineînţeles, cu un MARE exces de zel din partea Parchetului Curţii de Apel Bucureşti) sub acuzaţiile de “ucidere din culpă şi conducerea autoturismului pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice, peste limita legal admisă”. A fost însă eliberat, după ce mai multe personalităţi ale vieţii politice şi culturale au depus o scrisoare de sprijin pentru Vali şi au susţinut că poate fi judecat în libertate, întrucât nu reprezintă un pericol public.

Vali Sterian s-a stins însă din viaţă pe 16 septembrie 2000, în urma unui cancer necruţător.

Fundaţia Culturală “Phoenix” a reeditat, în anul 2000, albumul “The very best of Vali Sterian”, o colecţie de 18 piese strânse de pe toate albumele lui Vali.

În anul 2005, la Râmnicu Sărat a avut loc concertul “In memoriam Valeriu Sterian”, la care au participat foşti colegi de scenă, prieteni, politicieni. Cu această ocazie, Victor Socaciu a propus autorităţilor locale ca o stradă din Râmnicu Sărat să poarte numele “Valeriu Sterian” (lucru care s-a şi întâmplat, dar nu cu strada pe care a copilărit artistul). S-a propus şi organizarea unui festival de folk, în memoria lui (în 2008 a avut loc prima ediţie a acestui festival). Tot în memoria lui Vali Sterian, o şcoală generală din Râmnicu Sărat a primit numele său.

Începând cu anul 2002, la iniţiativa colegului şi prietenului său, Eugen Avram, în Bucureşti, are loc anual o seară specială “In memoriam Vali Sterian” pe data de 21 septembrie, o seară în care prietenii, cunoscuţii, fanii şi toţi cei care l-au iubit, respectat şi admirat pe Vali se adună spre a-i aduce un omagiu artistului, serbându-i ziua de naştere, cântând şi amintindu-şi de el.

“Cu siguranţă şi-ar fi dorit ca de ziua lui să fie în compania prietenilor, de preferinţă în Casa Eliad, iar pe scenă să se perinde cât mai mulţi folkişti care să cânte de drag, aşa, ca pentru el” spune folkistul Eugen Avram, care vă invită şi anul acesta la o astfel de seară ce va avea loc astăzi, 21 septembrie 2009, în clubul “Big Mamou” (Splaiul Independenţei 2B) începând cu orele 19:00. Intrarea este liberă şi sunteţi aşteptaţi cu toţii la o seară frumoasă, între prieteni, o seară aşa cum i-ar fi plăcut lui Vali să se întâmple de ziua lui.

Vali Sterian - Cantec de oameni

Popularity: 8% [?]