‘Neaţa bună, dragilor! Pentru azi v-am pregătit o mostră de la aniversarea de 3 ani a Folkblog.ro ce a avut loc luna trecută în fostul club Autograf din Cluj-Napoca. (mai multe filmări de la acest eveniment găsiţi aici) .

Am ales pentru voi o piesă din repertoriul Magdei Puskas, scrisă pe  versurile poetului Adrian Păunescu şi interpretată aici alături de Ioan Onişor.

Cu ocazia asta le reamintesc clujenilor că în această seară  Magda este invitata specială a evenimentului săptămânal “Folk în Port cu Ionuţ Mangu”. Detalii găsiţi aici.

Noi doi atlanţi, noi doi amanţi
Ne-mbrăţişăm şi apa vine peste noi…
Iubirea mea, iubirea mea,
Nu-i niciun drum, nici înainte, nici-napoi.

R: Un continent, scufundându-se lent,
Dar ei, şi-n somn, îşi spun trufaş că nu.
Tu porţi un prunc, în ocean te arunc,
Salvează Atlantida, măcar tu!

Eu nu mai plâng, căci în adânc
Aceste lacrimi valul cinic l-au sporit,
Şi prin prăpăd abia te văd,
Dar tu să ştii că pân’ la moarte te-am iubit.

R: Un continent, scufundându-se lent,
Dar ei, şi-n somn, îşi spun trufaş că nu…
Tu porţi un prunc, în ocean te arunc,
Salvează Atlantida, măcar tu!

Iubirea mea, te rog ceva,
Ca pe o pradă să mă dai acestor peşti.
Pe-al meu schelet să urci încet
Şi către alte continente să pluteşti.

R: Un continent, scufundându-se lent,
Dar ei, şi-n somn, îşi spun trufaş că nu…
Tu porţi un prunc, în ocean te arunc,
Salvează Atlantida, măcar tu!