‘Neaţa bună! Azi am să vă dau trezirea folkbloghistă cu un cântec semnat şi interpretat de Alexandru Andrieş.

“Tăcerile din piept” este piesa ce dă titlul unui album lansat de artist în anul 1996, material discografic ce conţine piese de dragoste acustice.

Vă doresc audiţie plăcută şi o duminică frumoasă!

Tăcerile din piept
muzică şi versuri: Alexandru Andrieş

Aş vrea să fiu aşa uşor
Să poţi să mă respiri fără să ştii,
Să nu mai ies din trupul tău
Decît atunci cînd trupul tău nu va mai fi.

Îmi spui că se întîmplă des,
Iar eu te cred – nimic nu e perfect -
Şi-atunci vorbesc prea mult
S-ascund aşa tăcerile din piept…

Tu vrei să joci fără să rişti
Şi să cîştigi război după război,
Nu-ţi pasă cîţi soldaţi omori,
Nu-ţi pasă că soldaţii sîntem noi…

Tu rîzi cu rîsul tău frontal
Şi-aş renunţa dacă aş fi deştept:
Am răni mai reci decît zăpada,
Mai reci decît tăcerile din piept.

N-am stat şi nu m-am tîrguit,
Ba chiar am oferit mereu mai mult,
Deşi chiar tu m-ai prevenit,
Am refuzat, refuz şi-acum s-ascult.

Şi-apoi, să ştii, e-aşa plăcut
Şi merită oricît să stau s-aştept
În miezul zilei să-ţi aşezi
Tu fruntea pe tăcerile din piept…