Spre finalul celei de-a doua seri a Folk You 2011 gândul mi-a zburat, pentru câteva clipe, la atmosfera de acum  patru ani de la acest festival.  Privind în jur m-a apucat un sentiment de nostalgie şi părere de rău. Ce diferenţă, câte schimbări într-un timp relativ scurt!

În 2008 Vama încă mai era un loc fără cocalari şi pitzipoance, fără muzici comerciale, fără fiţe şi maşini de lux, fără betoane şi hoteluri de multe stele. Iar Folk You – un eveniment la care ne întâlneam cu toţii, iubitorii de folk din întreaga ţară. Oamenii erau civilizaţi, prietenoşi şi politicoşi. Fetele, îmbrăcate cu fuste până în pământ, arătau şi se purtau decent. Iar când se dansa, nimeni nu simţea nevoia de mişcări lascive sau de salturi mortale printre sticle sparte de bere, fără a ţine cont de cei din jur.

Astăzi lucrurile s-au întors la 180 de grade.  Presimţeam, încă de la afişarea programului ediţiei din acest an, că publicul va fi unul tare amestecat. Că retragerea din faţa scenei a celor veniţi pentru folk, nu va afecta cu nimic bunul mers al festivalulului pentru că locul lor va fi luat de un alt soi de spectatori. Am sperat însă că aceştia din urmă nu se vor deplasa la Vama Veche doar pentru câţiva dintre artiştii preferaţi (Eu una nu aş merge la un festival hip-hop doar pentru a vedea vreo 2 folkişti rătăciţi prin program). Dar se pare că premoniţia mea dintâi s-a adeverit. Şi asta pentru că Vama Veche este deja populată de fel de fel de personaje ce nu au vreo legătură cu spiritul iniţial al locului.

Aşadar, dacă eraţi curioşi cum se vor desfăşura ostilităţile la recitalul Gues Who, una dintre prezenţele controversate ale acestei ediţii, iată cam ce a fost:

Lumea bună s-a retras din faţa scenei. Dar fără folos. Deşi din public îţi dădeai bine seama că s-a redus considerabil din aglomeraţie, de pe scenă nu cred că s-a simţit lipsa celor plecaţi. Cei rămaşi acolo au făcut destulă gălăgie şi atmosferă (cu „mânuţele aruncate în aer”, fireşte) , încât să nu se simtă absenţa celor care, an de an, au fost publicul fidel al festivalului.  Păcat de lipsa de respect a organizatorilor faţă de aceştia din urmă (care au fost cândva cei dintâi).

Florin Chilian nu a urcat pe scenă cu Gues Who, aşa cum se lăuda în ajun în faţa publicului de „dobitoci”  veniţi să-l asculte. Păcat! Poate s-ar fi simţit mai bine cântând pentru băieţii de băieţi îmbrăcaţi în treninguri cool şi fetiţele cu fitze prezente în public la recitalul lui Gues Who.  Cine ştie, poate-l vedem diseară cu Puya, dacă tot i-a luat apărarea într-un mod atât de violent.

Gues Who nu are săracu’ nicio vină. El şi-a făcut treaba, şi-a luat banii şi a plecat liniştit la ale lui. Ar fi multe de discutat pe tema „ce are hip-hopul cu folkul?” şi de ce, dincolo de anumite puncte comune, acest gen nu cred că avea ce căuta aici.  Şi probabil că, după ce se va încheia festivalul îmi voi expune mai pe larg părerile. Deocamdată las subiectul pe mai târziu şi voi încerca să vă prezint, pe scurt, ce s-a mai întâmplat aseară pe scena Folk You.

Programul a fost deschis de băieţii de la Folk Frate, urmaţi de Bogdan Grosu şi Ovidiu Cârstea. Timişorenii Emil Kindlein şi Daniel Silvan Petre au cântat trei coveruri şi două compoziţii proprii. Interpretarea lor a fost bună. Am regretat însă că nu au cântat doar piese de-ale lor. Ei chiar aveau de unde.

Ne-a mirat pe toţi  revenirea în scenă a lui Jonathan David care a mai cântat câteva coveruri . Am scris ieri părerea mea referitoare la prezenţa lui pe scena Folk You, aşa că nu mai insist.

Cristi Dumitraşcu, acompaniat la contrabas de Andreas Aron, a avut o prestaţie bună şi câteva texte de protest interesante. Păcat că a încercat şi el să-i perie pe organizatori explicându-ne că  „aici se duce un război fals. Hip-hopul este până la urmă frate cu folkul, sunt ambele genuri protestatare.”

Linguşeala se pare că a fost fără folos pentru că, la expirarea timpului strict prevăzut pentru fiecare artist, cei doi au fost scoşi de pe scenă într-un mod foarte urât.  În plus, ca nu cumva să se dezmintă, organizatorii au pus urgent placa „mortuară” . O înregistrare cu Tatiana Stepa a intrat înainte ca cei doi să apuce să iasă bine de pe scenă. Urât obicei! Lipsă de respect  faţă de imaginea morţilor folosită în asemenea scop , faţă de cei din public şi, nu în ultimul rând, faţă de cei scoşi de pe scenă. Dar sper măcar că Dumitraşcu a învăţat o lecţie din asta.

La microfon a urmat Maria Gheorghiu (acompaniată, la clape de Radu Graţianu) care a cântat atât piese de pe Curcubeu, cel mai recent album al său, cât şi altele ceva mai vechi. Recitalul ei s-a încheiat cu „Cântec din Fanar” (versuri Al. Macedonski), piesă scrisă pe la începutul  carierei sale şi reluată acum pentru că se potriveşte cu vremurile pe care le trăim. Artista a fost bine primită de un public cunoscător.

Pentru prima oară prezent pe scena Folk You, Adrian Berinde a susţinut un recital fain alături de instrumentiştii extrem de talentaţi ce au colaborat la „Azil”, cel mai recent album al său. O prezenţă nouă a fost Floruţ Zahan a cărui voce a completat-o frumos pe cea a lui Berinde. S-au cântat atât piese noi cât şi mai vechi, iar reacţiile dinspre public au fost pozitive. Instrumentiştii şi-au dovedit măiestria, iar Berinde, faţă de lansarea de la Cluj, mi-a părut mult mai dezinvolt, mai lipsit de emoţii şi mai (re)obişnuit cu scena.

Emeric Set a fost poate trupa cea mai iubită de publicul de aseară. S-a cântat, s-a aplaudat, şi s-a dansat pe piese cunoscute de majoritatea celor prezenţi. Imi a prezentat în primă audiţie şi variantele proaspăt orchestrate de trupă ale pieselor „Muntele” şi „Balada carelor”. De asemenea, Emeric ne-a promis un album ce va fi gata luna viitoare.

Imi şi set-ul său au ieşit din scenă în aplauzele furtunoase ale publicului care cerea insistent un biss. Atât de insistent încât nici după „necrologul” de rigoare nu s-au oprit. Ba mai mult, o plajă întreagă a început să cânte într-un glas piesa „Nebun de alb” , în timp ce trupa Taxi se pregătea să îşi înceapă recitalul.

La o aşa reacţie, organizatorii nu au mai rămas indiferenţi. În cele din urmă, Set-ul a revenit pe scenă. Dar nu imediat, ci abia după recitalul celor de la Taxi. Bine ar fi fost să nu se amestece lucrurile şi să se facă toate la timpul lor. Noi însă trebuia probabil să le fim recunoscători organizatorilor pentru „mărinimie” .

Recitalul trupei Taxi a fost şi acesta unul foarte reuşit, iar piesa „Dramă în Vamă” primită bine şi învăţată de toţi cei de pe plajă. O parte dintre noi am parafrazat refrenul (care zice „Asta e o dramă/pe care n-aş vrea s-o trăiesc în Vamă”) cântând „Asta e o dramă pe care tocmai o trăiesc în Vamă.” Nu de alta, dar situaţia descrisă în cântec se cam potriveşte cu ceea ce se întâmpă aici.

Părerea mea despre următorul invitat al serii, Vasile Şeicaru, o cam ştiţi cu toţii. Iar nebunia ce-o văd la concertele sale mă frapează de fiecare dată. Aceleaşi piese, aceleaşi trei acorduri, acelaşi patos exagerat. Şi totuşi prinde la public de parcă ar fi nu ştiu ce mare virtuoz. Nu am priceput nici aseară delirul din faţa scenei, dar o  fi având omu’ ceva ce-mi scapă mie.

După Şeicaru a urmat Gues Who, despre care v-am vorbit deja. Iar după hip-hop, seara s-a încheiat pe ritmuri de rock a la Holograf, cum îi stă bine unui festival de folk să o facă.

Ar mai fi multe de dezbătut, dar musai să fiu prezentă şi-n seara asta la faţa locului ca să vă pot transmite ce se mai petrece aici. Aşa că mă opresc deocamdată, dar voi reveni curând cu noi impresii la cald.

click aici pentru toate cronicile de la Folk You 2011

autori foto: Sorin Reck şi Emilia Nicolae

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

12►