Bună dimineaţa, din nou! Azi mă reîntorc la folkul autohton şi vă propun spre ascultare un cântec din repertoriul lui Ovidiu Mihăilescu.

Piesa “Balada absurdului trist” este scrisă (muzică şi versuri) de Ovidiu şi apare pe albumul “Cowboyul Nelu” , lansat de artist în anul 2007.

Cu ocazia asta le reamintesc cititorilor noştri din zona Moldovei că pe Ovidiu Mihăilescu vor avea ocazia să îl revadă la sfârşitul acestei săptămâni. Acesta va susţine un recital în cadrul primei seri a festivalului “Seri melancolice la Ipoteşti” ce va avea loc în perioada 1–3 iulie 2011. Mai multe detalii despre acest eveniment găsiţi aici.

Să aveţi o zi minunată!

Balada absurdului trist
Versuri: Ovidiu Mihăilescu
Muzica: Ovidiu Mihăilescu
Album: Cowboyul Nelu

Iubita mea avea un zâmbet trist pe faţă.
L-am râcâit cu lama şi s-a luat.
Un puşti de şase ani avea mustaţă
Din fire de porumb lipite cu scuipat.

În orişice pantof găseşti o groapă
Pe care-o umple apa ploilor
Şi trece dimineaţa ca o gloabă
Cu coada aranjată la coafor.

Din parcuri ies statui cu feţe albe
Ce-ndeasă haina nopţii în cutii.
Copacii ne privesc cu frunze oarbe
Iar noi ne-ascudem goli sub pălării.

Şi cum v-am spus iubita mea tristă,
Eu am rugat-o să fumeze mult.
I-am îndesat în gură o batistă
Să nu fiu nevoit s-o mai ascult.

Şi stau şi scarpin florile şi plouă,
Vecinii duc de zgardă stropitori.
Am reusit sa strâng un pumn de rouă
Din care-am să mă-mbăt de sărbători.

Un bun amic de-al meu manâncă linguri
De fragi, de piersici, roşii şi mărar,
Şi-mi zice-n telefon, “tot suntem singuri,
Ce-ar fi să infiem noi un magar?”

Şi cum v-am spus, iubita mea visează
O vilă cu psicină şi salon
În timp ce eu visez că se plantează
Privighetori în parcul de neon.

Şi cum v-am spus afară incă plouă,
Minerii sting reclame în oraş.
Din fiarele sălbatice, la Zoo
N-a mai rămas decât un iepuraş.

Acum vă rog să mă lăsaţi în pace,
Nimica despre mine nu mai spun.
Iubita mea la bluză se desface
Şi spală mobilele cu săpun.