“Joia de folk sub felinare” de astăzi din Irish & Music Pub-ul clujean ne prilejuieste o reîntâlnire cu trupa Odyssey, promotorii unui folk-rock plin de nuanţă şi expresie, o “muzică de suflet”, aşa cum ei înşişi o categorisesc. Şi sincer, unui suflet n-are cum să nu-i placă asemenea armonie. Multe nu vreau să spun despre muzica lor, deşi ar fi o grămadă de lucruri frumoase, cel mai bine e să veniţi la concert şi s-o simţiţi.

Pentru că la începutul acestor câteva rânduri am amintit de o reîntâlnire, voi face acelaşi lucru şi în încheiere, lăsându-vă din nou în scena virtuală Folkblog alături de Odyssey şi Vis rătăcit, piesă inclusă pe cel de-al doilea lor album, “Povestitorul”.

Să aveţi o zi cât se poate de frumoasă!

Vis rătăcit

Muzica: Odyssey
Versuri: Cristi Rangu

Trist, începe o nouă zi
Cântecul ce ți-l cânt mă tem că nu poate opri
Lacrimi ce ard curg pe obraz
Și glasul tău ce iar mă-nfioară.
Dar înger căzut, eu nu pot s-ascult
O clipă mai mult cântul tău mut.

Pustiu ni-e drumul întins dinainte
Dar noi nu-l vedem, pierduți mereu în cuvinte,
Visând la ce-a fost, uitând ce-o sa fie,
Crezând în povești ce nu mai învie
Dar înger căzut, eu nu pot s-ascult
O clipă mai mult cântul tău mut…

Refren:
Și-acum, gol și trist, rătăcesc
Prin deșertul visului meu.
Un străin obosit,
Ce nu poate muri.

Trist, începe o nouă zi
Cântecul ce ți-l cânt mă tem că nu poate opri
Lacrimi ce ard curg pe obraz
Și glasul tău ce iar mă-nfioară.
Dar înger căzut, eu nu pot s-ascult
O clipă mai mult cântul tău mut.