Cu toate că trăim vremuri din ce în ce mai grele, noul val de folkişti pare prea puţin interesat de zona protestatară a genului. Subiecte ar avea, din păcate, cu duiumul. E de ajuns să deschizi televizorul şi-ţi vine inspraţia pe tavă.

Fără îndoială, la nivelul formei, al sound-ului şi al interpretării tineretul de azi se ridică tot mai sus. În ceea ce priveşte mesajul însă, puţine cântece vorbesc despre lucruri întradevăr serioase. Se crează în mare măsură cântece de dragoste. Unele frumoase şi bine interpretate, dar subiectele sunt mai mereu aceleaşi, iar problemele grave – aproape niciodată atacate. Veţi spune că vârsta e vinovată de romantismul lor şi pe de o parte vă voi da dreptate.

Dar totuşi, dacă tinerii nu se revoltă, atunci cine e mai nimerit să tragă semnale de alarmă? Că am ajuns să ne lăsăm bătrânii să-şi ceară singuri drepturile, sprijiniţi în bastoane prin pieţe, nu-i lucru de laudă pentru noi. Din păcate, exemplul acesta este simptomatic pentru generatia noastră. Dormim confortabil într-o lume ruptă de contextul social şi ne călcăm în picioare, prin ignoranţă, istoria. Prea puţini tineri par dispuşi să se mai ridice împotriva răului din jur cu arma, cu peniţa, cu microfonul sau cu orice altceva. Aşa că situaţia din folk nu ar trebui să ne mire.

Dar cum speranţa moare ultima, eu încă nădăjduiesc că într-o zi folkul se va reîntoarce la origini şi-şi va lua din nou în serios şi rolul social.

De curând, un cântec compus de Alexandra Sidor mi-a mai întărit puţin speranţa. „Apelul” ei , care vorbeşte chiar despre starea de lucruri expusă de mine mai sus, m-a emoţionat. Aşa că am să-l împart şi cu voi.

PS: Clujenii o pot revedea pe Alexandra mâine seară la Irish & Musc Pub.. Ea va cânta ca invitată în cadrul spectacolului „Fantezii pe portativ”, eveniment ce va aduce pe scena pub-ului cam tot tineretul folkist clujean (detalii aici).

Folkblog.ro organizează şi un mic concurs al cărui premiu este o invitaţie la acest spectacol. Aşa că, dacă încă nu v-aţi înscris, vă reamintesc că o mai puteţi face până astăzi la ora 20:00. Mai multe informaţii aici.

Apel
Muzică şi versuri: Alexandra Sidor

Trăim în lux, în lux de de frică,
În luxul de a gândi.
Trăim în lux şi mintea ne alunecă
Pe un fel de a muri.

Trăim în fugă, în fuga de a face,
În fuga de a avea.
Trăim, fugim, ne ridicăm picioarele mai sus
Să nu ne împiedicăm când vom vedea

R: Cum copiii mor de foame,
Bătrânii mai cerşesc un leu,
Maşini de lux în goană
Îl caută pe Dumnezeu.
Cu groază facem gluma
Că mâine poate fi mai rău,
Uităm că suntem soi
Din sânge de război,
Din sânge de război.

Toţi avem probleme personale
Fără fundal real.
Mintea noastră ne regizează
Viaţa în mod banal.
Trăim delir colectiv
Că totul poate fi perfect,
Că trebuie o viaţă-ntreagă
Să trăim fără defect.

R: Când copiii mor de foame,
Bătrânii mai cerşesc un leu,
Maşini de lux în goană
Îl caută pe Dumnezeu.
Cu groază facem gluma
Că mâine poate fi mai rău,
Uităm că suntem soi
Din sânge de război,
Din sânge de război.

Sub tălpi, clădiri, sub betoane
Stau strămoşi cu-n ideal.
Ignoranţi călcăm în picioare
Istorii fără egal.
Trişti şi singuri n-avem răbdarea
Să ne-ntoarcem spre trecut,
Să vedem că prezentul e urmarea
A tot ce n-am făcut

R: Când copii mureau de foame,
Bătrânii mai cerşeşeau un leu,
Maşini de lux în goană
Îl căutau pe Dumnezeu.
Cu groază făceam gluma
Că mâine poate fi mai rău,
Uitam că suntem soi
Din sânge de război
Din sânge de război.