Miragecj: Până la urmă, ce înseamnă folk?

Maria Gheorghiu: Din punctul meu de vedere, fiecare are o altă percepţie asupra genului, este foarte clar. Cred eu că folkul are o plajă foarte largă, pentru că azi folkul nu mai înseamnă ce însemna în anii ’70, cântecul de protest. Aşa se şi numea de fapt, era protest song-ul, cel care vorbea despre nedreptăţile sociale, despre necesitatea de a lupta împotriva războiului prin cântec şi aşa mai departe. Să nu uităm că folkul s-a opus războiului din Vietnam la vremea respectivă şi s-a asociat şi cu mişcările sociale din perioada aia, cu cele comuniste, pentru că ştim cu toţii că înşişi Joan Baez şi Bob Dylan erau afiliaţi Partidului Comunist de acolo. Asta este. Dar existau nişte idealuri acolo. E adevărat, lucrurile s-au disipat între timp. Din punctul meu de vedere, pentru că există foarte multe subgenuri, folkul este acea muzică ce este capabilă să-ţi creeze o stare, să-ţi inducă o stare, să te ţintuiască pe scaun, să asculţi, să vezi poezia de dincolo de cuvânt.

Miragecj: Aici vă contrazic, pentru că şi rock-ul îţi oferă acelaşi lucru!

Maria Gheorghiu: Da, dar nu mă contrazici deloc, pentru că rock-ul şi folkul sunt strâns legate.

Miragecj: Aşa putem intra şi în blues şi poate şi în jazz şi până la urmă… Folkul nu are o identitate  foarte bine definită. Practic, din folk s-a plecat.

Maria Gheorghiu: Da, da. În acelaşi timp, există mai multe subgenuri, folk-blues, există chiar şi acel gen, îmi place mie să-i zic “folk de cameră” şi mai există ce fac cei de la Cantos, care e clar, au ceva aparte. Mie îmi plac foarte mult Cantos, sunt extraordinari.

Miragecj: Şi nouă.

Maria Gheorghiu: Mai este ceea ce fac cei de la Ţapinarii, folk alternativ, mai e ceea ce cum s-a autointitulat Dani Făt, “punk-folk”.

Miragecj: Folkul nu mai înseamnă omul cu chitara ?

Maria Gheorghiu: La baza este omul cu chitara, pentru că o piesă folk bună poţi s-o asculţi numai cu voce şi chitară. Există şi varianta îmbrăcată, care poate să placă sau să nu placă, dar un cântec îmbrăcat, cu orchestraţie, dacă nu este foarte bun, dacă îl cânţi numai cu voce şi chitară, nu-ţi spune nimic, pentru că acolo este doar partea de orchestraţie cea care spune mult.

Miragecj: Eu zic că am discutat suficient de mult despre folk, încă n-am lămurit problema ce înseamnă folkul, dar o să mai revenim.

Maria Gheorghiu: Eu ţi-am spus, pentru mine este o stare şi starea asta poate să aibă multe nuanţe, pentru că poate să fie o stare de revoltă, o stare de graţie, o stare de bucurie şi bucuria poate fi cântată în folk.

Miragecj: Noi preferăm “tăiatul venelor” !

Maria Gheorghiu: Şi există chestia cu “tăiatul venelor”, de care n-o să scăpăm în veci !

Miragecj: Suntem români, asta este! Să trecem într-o altă latură: sunteţi şi om de presă, aveţi şi-o emisiune de televiziune şi-o emisiune la radio. Cum se împacă cele două cariere, cea de artist vs cea de om de presă? Mă gândesc acum din perspectiva jurnalistului, care, în primul rând, trebuie să fie obiectiv, dar şi critic, iar pentru dumneavoastră a fi critic înseamnă să vă criticaţi colegii.

Maria Gheorghiu: Da, recunosc că aici am lăsat puţin garda jos, tocmai în ideea de a promova mai mult genul. Nu ştiu dacă fac bine, încă îmi pun întrebarea dacă n-ar fi trebuit să fiu puţin mai exigentă, dar din nevoia de a lăsa cât mai mult spaţiu de desfăşurare genului, am acceptat chiar şi ce n-am crezut că e ceea ce trebuie. Şi să-ţi zic de ce am făcut chestia asta: pentru că, ţi-am mai spus puţin mai devreme, un adevărat folkist nu se coace, nu dă şi ajunge la maturitate artistică după mulţi ani. Într-un fel, e nevoie de foarte multe lucruri: trebuie să cunoşti foarte bine instrumentul, să cunoşti foarte bine compoziţia, să ai habar de poezie şi să simţi poezia şi toate astea să ai capacitatea de a le ambala în aşa fel încât să placă. Pentru că de multe ori găseşti un text foarte bun şi apreciezi cântecul respectiv doar pentru că are textul bun, muzica nu-l ajută foarte mult.

Miragecj: Nichita Stănescu a spus o chestie genială legată de poezie şi muzică: “Poeziile foarte bune compuse pe o linie melodică proastă se uită iute odată cu linia melodică. Pe când o poezie proastă pusă pe o linie melodică bună rămâne în memorie.”

Maria Gheorghiu: Ei, în privinţa asta, daţi-mi voie să vă fac o mică paranteză: eu, aşa sunt construită, am avut mereu nevoie de confirmări. Până când să fiu eu convinsă că am ceva de spus, am avut nevoie de confirmarea celorlalţi. Ştii care-a fost prima confirmare pe care-am primit-o? A venit de la poetul Ioan Chichere din Reşita, cu care-am avut multe texte. Mă rog, a rămas Floare de vârtej, dar există Drumul Damascului, există În timp ce adaugi sânge păpuşilor şi aşa mai departe. A venit la mine după ce-am scris Drumul Damascului şi mi-a zis: “Îţi mulţumesc, Maria, că m-ai ajutat să-mi înţeleg poezia!”. Asta este pariul câştigat cu folkul, faptul c-ai reuşit să scoţi la lumină altceva decât poate chiar şi-a imaginat poetul la momentul respectiv, să-i dai starea necesară. Şi nu a fost singurul Ioan Chichere, Vasile Tărăţeanu de la Cernăuţi a făcut acelaşi lucru după ce am scris cântecul Stare.

Miragecj: Să revenim puţin la întrebarea iniţială: deci preferaţi să nu criticaţi, doar să promovaţi!?

Maria Gheorghiu: Să promovez, pentru că la urmă lucrurile se cern.

Miragecj: Da, dar să zicem… Eu sunt un ascultător de folk cunoscător, m-am interesat, chiar dacă n-am crescut cu folkul, m-am interesat şi cunosc fenomenul, dar pentru un om care ajunge prima dată la folk şi vede ceva, să zicem, mai puţin profesionist, nu şi-ar putea crea o părere greşită despre folk, având în vedere că există nişte nume în folk a căror valoare e certă, cum e Nicu Alifantis sau  Mircea Baniciu, care chiar cântă şi cântă bine, de ani şi ani?

Maria Gheorghiu: La urma urmei, cred că şi asta ţine de gust şi fiecare rezonează la ceva, iar rezonanţa cred că ţine de sufletul fiecăruia. Chiar şi acum şi numele astea mari, ştim cu siguranţă cine este Alifantis, cine este Baniciu, cine este Şeicaru sau Hruşcă, cine este Ducu Bertzi şi aşa mai departe. Fiecare dintre ei are un culoar şi un public, oamenii ăia vibrează la ceea ce cântă ei. Oamenii ăia s-ar putea să nu-l placă pe Nicu Alifantis, pentru că asta ţine de gust, n-ai ce să faci.

Miragecj: Ţine de gust, dar totuşi o valoare este recunoscută de majoritatea.

Maria Gheorghiu: Valoarea răzbate, ceilalţi se duc la fund, este clar. Eu nu-mi aduc aminte să fi rezistat acolo sus şi să aibă concerte un om care să nu aibă deloc valoare. Dacă tu ştii, contrazice-mă!

Miragecj:  În particular!  Eu sunt mai critică de felul meu!

Maria Gheorghiu: Şi eu, prin natura mea, sunt de asemenea critică, mai mult cu mine. Am dat şi credit, dar, în acelaşi timp, după un timp le-am şi spus celor cărora le-am dat credit şi n-au meritat, mi-am putut pemite mai târziu să le spun: “Vezi că asta nu-i bine, asta nu-i bine!”. Şi am câştigat câteva pariuri.

Miragecj: O ultimă întrebare, legată de Folk You: am văzut că şi anul acesta veţi fi prezentă şi pe lângă majoritatea artiştilor, mai mult sau mai puţin importanţi din folk (că există şi nume total neimportante şi din punctul meu de vedere nu au ce căuta acolo), vor fi prezente şi trupe din rock, ca Iris, Celelalte Cuvinte, Compact, chiar şi Vama. Ce părere aveţi, e benefică pentru folk această deschidere spre alte genuri? Totuşi rockul are o altă rezonanţă.

Maria Gheorghiu: Aşa e, mă uitam că nu e numai rock.

Miragecj: E şi pop, ceea ce e şi mai trist!

Maria Gheorghiu: Mă rog, n-am cum să comentez, pentru că asta este viziunea conceptului lui Marius Tucă şi anul ăsta Folk You este integrat în “Mişcarea de Rezistenţă”.

Miragecj: Dar e benefic pentru folk? Este totuşi cel mai mare festival de gen.

Maria Gheorghiu: Sincer, nici eu n-am fost foarte încântată de idee, n-am înţeles-o.

Miragecj: Eu practic aşa văd lucrurile: decât să investeşti o sumă de bani în nişte trupe rock bătrâne, deşi sunt ascultătoare de rock şi iubesc Iris mult …

Maria Gheorghiu: Eu mi-am dorit foarte mult să fie acolo Celelalte Cuvinte, pentru că sunt foarte aproape de folk şi mă bucur că ei cântă chiar în seara în care cânt eu.

Miragecj: Au câteva piese, dar au şi zdrăngănelele lor. Dar mă gândesc că banii respectivi mai bine ar fi fost investiţi în folk, pentru că tot promovăm folkul.

Maria Gheorghiu: N-am ce să spun, pentru că, din păcate, sunt şi eu la capitolul ăsta tot un simplu…

Miragecj: Mă interesa doar o părere şi deja părerile merg spre această direcţie, sperăm că totuşi Folk You va rămâne al folkului.

Maria Gheorghiu: Da, ar fi bine să rămână la ideea care a fost gândită la început cu Florian Pittis.

Miragecj: Parcă un pic ne pierdem spre alte direcţii.

Maria Gheorghiu: Se diluează. E posibil să se dilueze în toată povestea asta.

Miragecj: Ar pierde folkul.

Maria Gheorghiu: Cine ştie, e posibil însă să şi câştige, gândeşte-te şi aşa! Hai să gândim şi altfel, pentru că rockul are un alt public. Cine ştie, poate că este posibil să convingi şi lumea din zona rockului să vină către folk.

Miragecj: E o ipoteză…

Maria Gheorghiu: Înainte, îmi aduc aminte că totuşi concertele de folk şi rock se făceau împreună, exista câte un folkist care cânta în deschiderea unei trupe rock. Se întâmplau chestiile astea înainte, nu ştiu dacă voi le ştiţi. Chiar Vintilă cânta în deschidere folk, Baniciu, Mircea Rusu, Şeicaru, Alifantis face şi el combinaţii. Uite, gândeşte-te că Vali Sterian în momentul în care a cântat cu Compania de Sunet, făcea folk-rock.

Miragecj: Păi nici Dylan nu mai face folk de 40 de ani.

Maria Gheorghiu: O, dar eu am fost foarte dezamăgită de concertul lui Dylan. Ăla n-a fost Dylan-ul pe care-l vroiam. N-am vrut să-l aud cu asta. Pentru noi, Dylan înseamnă piesele alea de început.

Miragecj: Eu zic să incheiem aici . Vă mulţumim mult pentru interviu şi ne vedem la Folk You!