N-a fost un an uşor pentru noi toţi, am început anul în criză, îl terminăm tot aşa, dar cu un bonus, venit de la mama natură, adică zapadă din belşug (autorităţile fiind bineînţeles surprinse de capricile vremii, deh, iarna nu-i ca vara), inundaţiile aferente vor fi probabil la ordinea zilei. Cu chiu, cu vai, ne-am reales preşedintele, evident nu fără scandal şi circ, că altfel n-am fi noi. Încet, încet, s-a (re)pus de un guvern, cu aceleaşi personaje şi o aceeaşi senzaţie de déjà vu. Dar folkul, de bine, de rău, şi-a văzut de drumul lui, ca să parafrazez o piesă prea cunoscută, folkul nu e mort, folkul se transformă, chiar şi pe aceste timpuri foarte grele, economic vorbind.

Privind retrospectiv, a fost un an, surprinzător, cu multe lansări de albume. Balul a fost deschis de Zoia Alecu cu “Cărări de maci”, al doilea album de autor al Zoiei, unul cu compoziţii parcă mai facile decât ce am auzit pe primul album, dar care conţine câteva piese extrem de bune.

Primăvara a venit cu un altfel de album folk, folk-jazz de data aceasta, Alina Manole şi-a lansat albumul de debut “Luna Pătrată”, un album consistent, orchestrat într-o manieră jazz, sound-ul fiind foarte aproape de ceea ce ne oferă live Alina şi bandul ei: Adrian Cristescu (claviaturi), Teddy Olaru (chitară bas), Dragoş Şerbănescu (contrabas) şi Dan Nicolau (trompetă). Pe lângă calitatea muzicală evidentă şi incontestabilă a acestui material, albumul a demonstrat faptul că există continuitate în folk, eternele tinere speranţe pot şi confirma dacă şi-o doresc cu adevărat, sperăm noi că prin acest album s-au deschis nişte uşi şi/sau minţi şi pentru alţii.

Mult prea amânatul album live “Ducu Bertzi & Florian Pittiş în concert” a venit şi el tot prin primăvară. Ca şi mulţi dintre voi l-am aşteptat mult, pentru că Florian Pittiş, este şi va rămâne un simbol pentru nu puţinii iubitori de “plete şi cămăşi înflorate”. Din păcate, calitatea tehnică a albumului lasă mult de dorit, ceea ce fură un pic din plăcerea de a-l asculta.

Următorul pe listă a fost un greu al folkului, Vasile Şeicaru, cu “În oraşul cu floare de tei”, compoziţii în stilul caracteristic, acelaşi tipar al pieselor care prinde extrem de bine la marele public, chiar dacă piesele sunt orchestrate într-o manieră uşor cam rock. Din fericire, Vasile Şeicaru a înţeles, spre deosebire de alte nume grele ale muzicii folk mioritice, că pentru un artist adevărat continuitatea compoziţională este extrem de importantă.

Ovidiu Mihăilescu şi-a lansat în luna mai “Cipilica”, un album şi jumate, care conţine 18 piese, indubitabil un material mult mai bun din punct de vedere compoziţional decât primul lui material, “Cowboyul Nelu”, piesele sunt în general mai seriose, mai lirice, dar cred eu că selecţia pieselor putea fi mai riguroasă, ce-i mult strică întotdeauna.

După 22 de ani de aşteptare şi frământare a aluatului, Constantin Neculae şi Raul Cârstea şi-au lansat albumul de debut, “Delta Lunară” un album elegant de folk clasic, orchestrat extrem de bine. Toate piesele de pe acest album sunt compuse pe versurile unor poeţi valoroşi, precum Nichita Stănescu, Ion Minulescu, Mircea Dinescu sau Adrian Păunescu. Deşi debutul a fost mai greu, sperăm noi că nu vom aştepta alţi zeci de ani până la o următoare apariţie discografică, nu de alta, dar timpul nu mai are răbdare cu noi.

Nu putea trece un an fără un nou album marca Alexandru Andrieş. Da, ştiu, Andrieş nu e folk, cum nu e nici exclusiv jazz sau blues, e pur şi simplu Andrieş şi pentru că alţii au făcut greşeala de a-l cataloga ca şi “folkist”, eu am să mă folosesc de ea. Albumul “Petală” a apărut în această toamnă, un album cu mai puţină satiră politică sau socială, dar cu multe şi inspirate piese de dragoste, dar care nu-ţi dau senzaţia de déjà vu, fără clişee şi conformisme uzitate în exces. În concluzie, un album extrem, dar extrem de bun, care vine însoţit de o carte de versuri absolut genială, e un must have, clar.

Iarna nu putea veni fără albumele de colinde, artiştii folk datorită în special lui Ştefan Hruşcă sunt asociaţi cu acest gen de cântec tradiţional românesc. Ducu Bertzi, pe 3 decembrie, în cadrul unei coferinţe de presă, şi-a lansat albumul “Colinde, colinde”, album care conţine în mare parte celebrele şi prea difuzatele colinde pe care le auzim în exces an de an, orchestrate bineînţeles într-o manieră proprie, folosindu-se în mare parte instrumente tradiţionale.

Surprinzător cred pentru toţi, pe 4 decembrie, la “Clubul Ţăranului”, la numai câteva luni după lansarea albumului de debut, Alina Manole a lansat maxisingle-ul “Cu drag”, care conţine 3 colinde compoziţii proprii, plus varianta live a piesei Colinda copacului.

Din păcate şi în acest an folkul a suferit o pierdere grea, grea de tot, Tatiana Stepa ne-a părăsit, dar oamenii care i-au fost alături până în ultimele clipe i-au îndeplinit dorinţa ca în luna decembrie să fie lansat albumul “Cântec pentru prieteni”. Albumul conţine 10 piese şi a fost realizat în cea mai grea perioadă a vieţii ei.

Nici din punct de vedere al festivalurilor lucrurile n-au stat rău deloc, deşi bugetele lor au fost destul de grav afectate, iar acest lucru s-a resimţit în special în numărul şi calitatea recitalurilor. Aşa cum bine ştim, Consilile Judeţene sau Locale sunt în general “sponsorii principali”, iar statul, pentru o ieşire mai rapidă din criză (lucru care nu s-a întâmplat), a tăiat de unde a putut. Concursurile din cadrul festivalurilor au adus câteva nume noi interesante, precum Mihai Boicu sau Alexandra Andrei, dar au adus şi confirmarea artistică a unor nume ca Mishu Călian, Florin Ştefan sau Ionuţ Mangu.

Deşi nu credem în clasamente – până la urmă muzica e o chestiune de gust strict personal – dar pentru că unii artişti mai mult sau mai puţin folk ne-au surprins extrem de frumos în acest an, ne-am gândit că n-ar fi tocmai o idee foarte rea să le arătăm aprecierile noastre şi negru pe alb, adică în scris. Oricum, la anul promitem covor roşu şi ţinută de gală. Astfel, Alexandru Andrieş cu albumul “Petală”, din punctul nostru de vedere merită Oscarul pentru cel mai bun album. Alina Manole este indiscutabil artista anului, iar Mishu Călian cel mai bun tânăr “folkist”, cu menţiunea: Mishule, la anu’ te vrem printre cei confirmaţi şi consacraţi, adică album şi tot tacâmul.

Aşa cum cred că aţi observat, 2009 a fost şi pentru noi un an plin, ni s-au întâmplat multe lucruri bune, dar şi mai puţin bune, am început să contăm, chiar şi să deranjăm şi cred că acest lucru e cel mai important. Ar trebui să vă mulţumim în primul rând vouă, celor care vă rupeţi din timp şi ne citiţi, apoi celor care ne-au fost aproape şi ne-au susţinut când am avut nevoie şi, nu în ultimul rând, celor care ne-au dat picioare în fund, meritate sau mai putin meritate.

Să avem cu toţii un an mai bun decât cel care se încheie !