‘Neaţa bună, dragi cititori! Ne reîntoarcem azi la vechea gardă de folkişti români şi la unul dintre reprezentanţii de seamă ai acelei dintâi generaţii care a pus bazele acestui gen muzical. Este vorba de nimeni altul decât Prezidente Doru Stănculescu, un artist pe care mi-ar plăcea să-l văd mai des pe la marile evenimente folk din ţară, nu de alta, dar de ceva timp încoace l-am văzut chiar rar şi cred totuşi că publicului venit la evenimente de felul acesta ar merita să-i fie aduse în faţă astfel de valori.

Între paranteze fie spus, mie una tare mi-ar plăcea ca la astfel de evenimente să se pună accentul, în primul rând, pe calitate, pe profesionalism, pe reala valoare şi nu pe „show”, pe „hai să ne simtem bine” (ce contează că avem în faţă un simplu interpret, bun el poate ca interpret, dar lipsit de talent creator, ce contează că piesa-i slabă, important e că o ştim cu toţii!).

Ei bine, una dintre aceste valori  este, după părerea mea, domnul Doru Stănculescu, un artist care îmi pare mie că apare mult prea rar pe marile scene, cel puţin în ultima vreme. O fi el „de pe vremea piramidelor din Egipt” (cum glumea ultima oară când i-am văzut, colegul său, Jimmy Minghiat) dar vorba aia, mai sunt şi alţii din aceleaşi vremuri, iar Prezidente ar merita să fie cel puţin la fel de celebru ca ei.

Dar, cum mai spuneam şi în alt articol, până una alta nu-s eu şefă peste marile scene ale ţării, prin urmare nu pot face regulile acolo. Sunt însă shefă aici, pe Folkblog, unde  încerc să aduc, pe scena noastră virtuală, artişti şi cântece pe care cred că merită să le ascultaţi.

Prin urmare, doamnelor şi domnilor, pentru astăzi, Doru Stănculescu  şi un cântec scris pe versuri proprii, “Shambala”. Audiţie plăcută şi o zi minunată!

Doru Stănculescu – Shambala