Bună dimineața, dragilor! Începem ziua cu o piesă din repertoriul Adei Milea: “Suverană stăpână” de pe albumul Quijote (2005) adaptare a celebrului roman scris de Cervantes.  Muzica și versurile îi aparțin Adei, iar personajul lui Sancho este interpretat de Dorina Chiriac.

Cu acest prilej vă reamintesc că diseară Ada Milea împreună cu Bobo Burlăcianu va concerta la Arad în clubul Nerv (detalii aici). În perioada următoare artista va poposi în mai multe orașe din țară, așa că vă invităm să vizitați pagina noastră de Concerte pentru a afla când o puteți vedea prin apropiere.

Vă doresc audiție plăcută și un sfârșit de săptămână odihnitor!

Suverană stăpână
muzică și versuri: Ada Milea

Quijote:: Suverană stăpână, pe viața și moartea mea,
Îți scriu ca să știi că exist undeva,
Îți scriu ca să știi cât mă chinuie absența ta.
Fiecare secundă îmi sfâșie inima.

Sunt gata să mor sau sunt gata să te iubesc,
Dar deocamdată sunt gata nebun, să-nnebunesc!
Vreau să-ți dovedesc
că meriți să te iubesc,
Vreau să-ți dovedesc
că merit să mă jertfesc!

Îmi voi smulge părul și hainele,
Mă voi zdrobi de stânci,
Voi alerga desculț prin spini,
Prin zăpadă sau prin ape adânci.
Voi muri și voi învia
Pentru iubirea ce în mine
veșnic va triumfa!
Chiar dacă nu-ți va păsa,
Te voi iubi și așa,
chiar dacă nu-ți va păsa…

Sancho: Îmi vine să plâng,
De ce nu sunt eu Dulcineea la piept să te strâng?
Oh, suflet de piatră de-ar fi,
Scrisoarea ta o s-o învețe ce înseamna a iubi!
Și când va afla ce vrei să faci pentru ea,
Când va afla
Cum pentru ea te vei zdrobi de stânci,
Pentru ea alergi prin spini și plângi,
Pentru ea îți smulgi pletele,
Pentru ea îți smulgi hainele,
Pentru ea visezi, mori sau trăiești,
Pentru ea te lupți, dormi, taci sau vorbești,
Petru ea faci ce făceau toți deznădăjduiții lumii,
Pentru ea îi răzbuni, îi salvezi sau îi ciopârțești pe unii.

Da’ de ce să te zdrobești de stânci?
Da’ de ce să-ți smulgi părul și hainele și să plângi?
Da’ de ce, de ce să te chinui așa? De ce? De ce? De ce?
Că n-ai motive pentru așa ceva.

Quijote: Tu de ce nu taci când nu intelegi de ce fac…
ce voi face?
De ce nu mă crezi că e bine sa fac …
ce voi face?

Sancho: Pentru că n-ai motive!
N-ai motive, n-ai, n-ai motive,
N-ai motive să te chinui ca părăsiții,
N-ai motive să-ți smulgi părul ca deznădăjduiții,
N-ai motive să te zdrobesti de stânci ca smintiții,
N-ai motive, n-ai motive, n-ai motive, n-ai motive!

Quijote: Vreau să-i arăt că fără motive dacă fac așa
Câte aș putea face dacă măcar un motiv aș avea!

Sancho:Aha!
Atunci… ai motive,
ai motive, ai motive, ai motive!
Dă-mi scrisoarea, dă-mi să duc scrisoarea!
Și unde să duc,
unde să duc scrisoarea?

Quijote: La Dulcineea că pentru ea e scrisoarea!

Sancho: Pentru ea, pentru ea, da’ unde trăiește?
Pentru ea pentru ea, da’ unde locuiește?

Quijote: În inima mea!

Sancho:Aha!

Quijote: La Toboso.

Sancho: La Toboso?
Am fost la Toboso,
știu bine Toboso,
Am fost la Toboso,
știu bine Toboso,
cunosc și lumea din Toboso,
Și… nu există nici o Dulcineea în Toboso.
Stiu Toboso, cunosc Toboso,
Nu exista nici o Dulcinea in Toboso
Știu Toboso, cunosc Toboso,
Nu există nici o Dulcineea în Toboso.
Știu Toboso, cunosc Toboso,
Nu există nici o Dulcineea în Toboso.
Știu Toboso, cunosc Toboso.

Că dacă era
cum zici că era
Sigur îmi sărea
(În ochi îmi sărea).
Pentru că știu Toboso,
cunosc Toboso,
Am fost la Toboso,
Știu tot Toboso.
Știu Toboso, cunosc Toboso,

Quijote: Poate nu te-ai uitat bine…

Sancho: Știu Toboso, am fost la Toboso

Quijote: Poate n-ai vazut tu bine…

Sancho: Am fost la Toboso, știu tot Toboso.

Quijote: Da’ pe Aldonza Lorenzo ai văzut-o cumva?
Sancho: Pe Aldonza, da!
Quijote: Și n-ai văzut la ea inima mea?
Haa?!
Pai vezi cum îți par ție banale
toate lucrurile esențiale?
Tu despre cine credeai că vorbesc?
Tu pe cine credeai că iubesc?
Îmi vedeai umblând prin cap gărgăunii,
vedeai că mă comport exact ca nebunii,
Da’ nu te-ai întrebat niciodata: “De ce?”,
Nu te-ai întrebat niciodată
ce motiv am să fac tot ce fac,
să spun tot ce spun,
să tac tot ce tac?

Sancho: Aldonza? Păi Aldonza e țărancă
și nici nu-i frumoasă,
Mai e și săracă.
Credeam că Dulcineea e vreo spendoare ceva,
Credeam că ai motive să te gândești la ea.

Quijote: Sancho, ce știi tu de iubire?
Sancho, ce știi tu despre fericire?
Sancho, ce știi tu de iubire?
Sancho, ce știi tu despre fericire?
Sancho, tu ești pașnic și bun,
Sancho, tu crezi tot ce-ți spun.

Eu sunt nebun pentru iubirea mea,
Sunt nebun
Ca să mă recunoască și ea,
Ca să mă recunoască și ea.

Acum pleacă!
Dar stai să vezi cum mă zdrobesc de stânci!
Pleacă!
Stai să vezi cum mi se cască răni adânci!
Pleacă!
Stai să ai ce să-i povestești,
Despre ce înseamnă să iubești.

Stai! Pleacă, du-i scrisoarea mea!
Stai! Pleacă, povestește-i cum mă chinui pentru ea!
Stai! Pleacă!
Stai! Pleacă!
Stai! Pleacă!
Stai! Pleacă!
Pleacă!
Pleacă!
Pleacă!