Ziua de azi vreau să o începem cu unul dintre cele mai frumoase cântece ale lui Mircea Vintilă: “Ţara lui Leru-i Ler”.

O piesă scrisă de artist la începutul carierei, dar care în acele vremuri nu putea fi cântată pe versurile ei inițiale. Nichifor Crainic, autorul lor (poet naționalist și teolog ortodox, trecut prin temnițele comuniste) era pe atunci interzis. Așa că, pentru aceeași compoziție Adrian Păunescu a scris alte versuri și astfel cântecul a devenit cunoscut în epocă  sub titlul “Dulce Românie” .

Mai târziu, după căderea regimului, Mircea Vintilă a înregistrat și versiunea originală. Varianta de față, cântată alături de Pasărea Colibri, apare pe albumul “Incă 2000 de ani” (2002) .

O poezie fumoasă pe care vă îndemn s-o acultați cu luare aminte.

Țara lui Leru-i Ler

versuri: Nichifor Crainic
muzică: Mircea Vintilă

În ţara lui Lerui-Ler
Nu e zbor, nici drum de fier,
Numai lamură de gând,
Numai suflet tremurând
Şi vâslaș un înger.

În ţara de peste veac,
Nesfârşire fără leac,
Vămile văzduhului,
Săbiile duhului
Pururea de strajă.

Sus pe sparte frunţi de zei,
Şovăielnici paşii mei,
Picuri de-ntrebări momâi
Să rămână sub călcâi
Şi genuni de zare.

În ţara lui Lerui-Ler
Năzuiesc un colţ de cer,
De-oi găsi, de noi găsi,
Singur Leru-i Ler.
Leru-i Ler.