Bună dimineaţa, din nou! Astăzi n-am să lungesc prea mult vorba, pentru că, în fond, scopul acestei rubrici este acela de a vă întâmpina în fiecare dimineaţa cu muzică şi nu neapărat cu poveşti şi aprecieri critice.  Iar atunci când  este vorba despre o piesă pe care orice iubitor de folk o cunoaşte pe dinafară şi un artist despre care s-au scris pagini întregi, cred că prea multe cuvinte sunt inutile.

Prin urmare, azi vă invit să-l ascultaţi pe Vali Sterian cu “Iluzia unei insule”, piesă apărută pe albumul “Veac XX” (1982). Versurile aparţin poetului Adrian Păunescu.

Audiţie plăcută şi o duminică frumoasă!

Iluzia unei insule
versuri: Adrian Păunescu
muzica: Vali Sterian

Deseară-i plecarea în insula mea,
Trăsura de nuc te așteaptă la scară,
Ia-ți haine mai groase și nu-ntârzia,
Căci câini polițiști s-ar putea să apară.

Nu-ți face probleme, birjarul e mort
Și caii sunt morți și trăsura e moartă,
Fugim fără martori în nu știu ce port,
În insula mea la cinci capete spartă,
Nu-ți face probleme, birjarul e mort
Și caii sunt morți și trăsura e moartă.

Acolo vom crește copii monstruoși,
Lachei de metal și de mâzgă vor râde,
Povești ne-or ticsi de la moși și strămoși,
Tic-tac telegraful, cadavrelor ude.

Vom trage trei filme color de deochi
Și le vom trimite în lume de-a rândul.
Ca sigle băgându-le-n câte un ochi,
Al patrulea ochi pentru casă păstrându-l,
Vom trage trei filme color de deochi
Și le vom trimite în lume de-a rândul.

Nu-ți face probleme, e mijlocul verii
E mijlocul iernii, ciudată poveste,
Iar când vei urca e-n zadar să te sperii,
Trăsura ca moartă părându-ți că este.

E numai iluzie, dincolo-s eu,
Te-aștept cu făclii patru mii șase sute.
Zadarnic te sperii că ninge mereu
Că străjile drumului fumegă mute,
E numai iluzie, dincolo-s eu,
Te-aștept cu făclii patru mii șase sute.

Hai vino și urcă și spune ceva,
Birjarul e mort, are sânge de cârjă,
Te-aștept fără martori în insula mea,
Port haine de nuc, sunt aproape o birjă.

Și dacă nu-mi vezi fața ce mi-am găsit-o
Să știi că în insula mea totuși sunt.
Movila celui mai proaspăt mormânt
Întinde piciorul și calcă-l, iubito
Și asta e totul pe care diseară
Fantoma trăsurii așteaptă la scară.