‘Neaţa bună, dragilor! Pentru azi v-am pregătit o înregistrare cu Dinu Olăraşu de prin anii ‘80. Calitatea tehnică a acesteia poate nu-i tocmai strălucită, dar piesa în sine merită din plin să fie ascultată. Şi asta în primul rând datorită ingredientului care ar trebui să fie cel mai important în genul folk: mesajul.

Pe vremea când scria acest cântec, Dinu trebuie să fi avut vreo douăzeci şi ceva de ani. Tare mi-ar plăcea să aud mai des şi la tânăra generaţie de azi astfel de piese. Am mai spus-o şi înalte rânduri: din păcate, în vremurile pe care le trăim nu ne putem plânge că ducem lipsă de subiecte pentru cântece cu mesaj social.

Regasitele sensuri
muzică şi versuri: Dinu Olăraşu

Rând pe rând copiii vor să plângă parcă,
Mamele s-au dus taţii să-i întoarcă.
Drumul pân-acasă e mai lung de-o milă,
Tu arăţi durere, el arată silă.

Fiecare-şi poartă cerul peste tot,
Floare-am obligat-o să ne dea un vot.
Şi în strada mare au ieşit bătrânii
Să întrebe iarăşi cât e preţul pâinii.

Şi ajungi să strigi că eşti singur iară,
Te aude zidul care te-nconjoară,
Îţi arunci privirea peste orizont,
Nimeni nu îţi trece fericirea-n front.

Ai pierdit o şansă, nu mai pierde una!
Să alergi, să fugi sigur nu-i totuna,
Uşile masive stau mereu închise,
S-au deschis birouri, poţi să cumperi vise.

Ne-am adus aminte că ar trebui
Să uită tristeţea, să mai fim copii
Şi să învăţăm noaptea pe de rost,
Când soldatul doarme ghemuit în post.

Am crezut în păsări, am crezut în zei,
Ochii noştri sunt obosiţi şi grei,
Trecem peste alţii prea grăbiţi, prea reci,
Ne-a surprins bătrâni veacul douăzeci.

Dacă vrem iubire, să iubim oricând
Deopotrivă vântul, morile de vânt,
Partea ce rămâne să rodească iar,
Sufletul să aibe floarea la hotar.

Dacă-i luptă viaţa, să însemne oare
Cursa înarmării o justificare?
Pâinea noastră caldă e mereu o dramă,
Şi cu toate-acestea n-o băgăm în seamă.

Rând pe rând copiii vor să plângă parcă,
Mamele s-au dus taţii să-i întoarcă.
Drumul pân-acasă e mai lung de-o milă,
Tu arăţi durere, el arată silă.