Bună dimineaţa! Numărătoarea inversă a cam început. Nu mai este mult şi ne reîntâlnim în beciul cu folk de pe Memo.

Aşa că  vă servesc din nou cu un remember autografian dintr-o joi de folk din toamna lui 2008. La microfon: Adriana Andreica interpetând o compoziţie proprie scrisă pe versurile poetului Octavian Goga.

Aşadar, nu uitaţi că ne veedeeem jooooi … pardon, sâmbătă  la o reeditare a nopţilor albe autografiene de altă dată, cu ocazia împlinirii a trei ani de activitate folkbloghistică.

O ramură întârziată
versuri: Octavian Goga
muzică: : Adriana Andreica

Nu ţi-a fost dat să vezi vreodată,
Când toamna palidă coboara,
Într-o grădină despoiată,
O ramură întârziată
Ce-a înflorit a doua oară?

R: E raza, care toamnei mute
I-a dat fiorul primăverii.
Şi-n preajma morţii abătute
A picurat, pe neştiute,
Un strop din cântecu-nvierii.
Un strop din cântecu-nvierii.

Nu te-ai oprit atunci în cale
Să te întrebi: ce taină, oare,
Ascund înţelepciunii tale
Înfriguratele petale,
Ca mâine stinse, fara soare?

R: E raza, care toamnei mute
I-a dat fiorul primăverii.
Şi-n preajma morţii abătute
A picurat, pe neştiute,
Un strop din cântecu-nvierii.
Un strop din cântecu-nvierii.

Şi dac-o blânda-nduioşare
Ţi-a frânt o clipă-n ochi lumina,
Cum stai aşa, întrebătoare,
Uitându-te la biata floare,
Ai înţeles a cui e vina?

R: E raza, care toamnei mute
I-a dat fiorul primăverii.
Şi-n preajma morţii abătute
A picurat, pe neştiute,
Un strop din cântecu-nvierii.
Un strop din cântecu-nvierii.