Luna pătrată la Cluj

De miragecj la data April 16, 2011   in Rubrica CRONICI, GALERIE FOTO

Când scrii despre un artist despre care ai scris de multe ori, riști să te repeți şi nu e bine. Când scrii despre un artist pe care-l cunoști şi pe plan personal, pierzi o bună parte din obiectivism şi nu e corect faţă de cei ce te citesc. Când scrii despre un concert ale cărui detalii de bucătărie, deloc plăcute, le cunoști, acestea te influențează şi nu e sănătos. Dar totuși am să încerc să fac un fel de cronică la concertul Alinei Manole de joia trecuta din “Gambrinus Live Stage” (Cluj-Napoca), asta pentru că lucrurile bune cred că trebuie menționate şi ținute minte, iar cele rele arhivate şi pe cât posibil uitate.

M-am gândit de multe ori cât de mult contează bagajul cu care pleci la concert, cât de mult contează starea ta înainte de acesta. O stare bună poate fi stricată de o lălăitură prost executată sau de lipsa de profesionalism a celor de pe scenă, asta mi-a fost demonstrată de prea multe ori. Dar când pleci cu o stare proasta? Aici e mai greu, puține concerte au reușit să mă aducă în starea lor când ale mele erau pline de energii negative. Dar concertul de joi a reușit acest lucru, meritul e al celor de pe scenă şi anume: Adi Cristescu (clape), Teddy Olaru (chitară bass) şi Alina Manole (chitară, voce).

Strict tehnic vorbind, a fost un concert bun de tot, peste cam tot ce se întâmplă în peisajul folkului autohton, de unde şi probabil ideea mea că muzica Alinei Manole sună prea bine live ca să fie folk. O probă de sunet făcută la timp şi profi, e extrem de binevenită şi arată respectul faţă de spectator, asta chiar dacă nu te scutește total de mici probleme tehnice. Iar detaliile vizuale, adică proiecțiile din spate, au avut şi ele un rol important, au fost gândite şi sincronizate frumos cu piesele cântate. Playlist-ul a fost unul variat, a cuprins mare parte din piesele de pe albumul Luna Pătrată, dar şi multe cântece noi sau care nu apar pe disc (Plec puțin, Concomitent cu primăvara, Tu ai vândut marea, Ea nu mă știe, Trezește-mă, Tu taci sau Dragoste în trei).

În ceea ce privește publicul, am să folosesc o sintagmă mult prea folosită: au fost cei care trebuie. Clujul e un oraș ciudat din punct de vedere al publicului, un oraș ce şi-a pierdut din identitatea culturală în ultimii ani, din păcate a câștigat în cantitate şi deloc în calitate. În fiecare săptămână există trei seri de folk, dintre care două complet gratuite, ocazional şi-n alte cluburi se perindă tot felul de muzici folk live (sau mai puțin, există negative şi la omul cu chitara), iar fără o promovare bună şi un preț decent la bilet (deși 25 de lei e puțin pentru ce-am primit în schimb) nu prea reușești să scoți clujeanul (importat sau originar) din casă (mai ales când e şi un derby local de fotbal, plin de orgolii pe care personal nu le înțeleg).

Cuvinte mari şi siropoase despre emoții, stări, pitici, prieteni invizibili sau treziri la realitate aş putea să scriu, dar n-aş fi eu. Un concert, în fond, e o experiență personală, fiecare trăieşte, simte şi se manifestă după posibilităţi. Iar cei care au fost la un concert de-al Alinei știu cam cu ce se mănâncă, cam știu cum e senzația că ţi se taie picioarele, iar cei care n-au fost, să le pară rău… că au de ce.

În continuare vă las cu o galerie foto, pentru că da, o imagine face cât o mie de cuvinte. La revedere!


Comentariul tau :