Păunescu a murit
Păunescu a murit: o veste pe care încă o asimilez și încerc să-mi dau seama ce simt. Vestea morții cuiva nu mă mai cutremură ca altădată, ci mă face să mă gândesc la propria percepție asupra acelui om.
Astfel, Adrian Păunescu mi-a trezit dintotdeauna un amestec de revoltă și respect, o dorință vie de a-l fi cunoscut și pedepsit pentru comportamentul de multe ori asupritor, dar o și mai mare dorință de a-l fi cunoscut pe omul Adrian Păunescu. Nu Poetul sau vedeta, ci pur și simplu pe omul Păunescu, cu regretele și neajunsurile lui.
Idei de stânga, naționalism și relații ambigue cu Ceaușeștii, asta înseamnă pentru mine Păunescu în sfera politică. De fapt, Adrian Păunescu a devenit mai mult decât un personaj din cartea de română din momentul în care am început să ascult muzică folk… Abia atunci am ajuns să-i caut poeziile. Și ce poezii! Vorba lui Dinescu, poate cel mai interesant poet contemporan, după Nichita.
Atunci am înțeles că era acel Păunescu, respectat sau înjurat de toți. Artiști geniali sau trepăduși păstrați precum bufonii la curtea regelui, poezii și Poezie, e însumarea a ceea ce percep eu din cei 12 ani de Cenaclu Flacăra. Impresionantă este forța cu care Păunescu a făcut atâtea lucruri să se-ntâmple. Într-adevăr, Flacăra a fost un fenomen unic pentru țara asta, care va rămâne, cu bunele și relele lui, în istorie.
Acum, ca de fiecare dată, ridicarea în slăvi se va simți pe toate canalele media, unde oameni de toate felurile vor scotoci detalii, titluri și realizări ale lui Adrian Păunescu. Dar fiecare din noi alege să cinstească amintirea unui om dacă se poate identifica cu viața și opera acestuia. Slavă Domnului, avem destulă poezie și publicistică de răsfoit, încât să ne țină departe de circul ce are să vină.
Dumnezeu să-l ierte.
———– ”Analfabeților” – text publicat în 1980 în revista “Flacăra”
V-am spus că sunt un om periculos
Şi nu mi-aţi luat avertismentu-n seamă.
V-am spus s-aveţi pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare şi de teamă.
V-am spus că fac teribil de urât
De sunt călcat puţin pe libertate.
V-am spus ca sunt oşteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.
V-am spus să vă astâmpăraţi şi voi,
Cenzori capricioşi ai vremii mele,
C-o să vă coste scump măruntul moft,
De a ne face nouă zile grele.
V-am spus să puneţi mâna să munciţi.
Să nu mai tot pândiţi zeloşi din umbră,
V-am spus că n-o să placa nimănui
Pornirea voastră, tulbure şi sumbră.
V-am spus că vremurile s-au schimbat
Şi că situaţia e mai complexă,
Nu-i intelectualul – servitor.
Cultura nu-i ceva ca o anexă.
Şi lumea nu se poate cuceri
Umflând la cifre şi mimind tumulturi
Cu aroganţi şi trindavi doctoranzi,
Cu papagali care ţin loc de vulturi.
V-am spus şi am puterea să mai spun
Ca nu încape muntele în seră
Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad
Şi de la căprioară la panteră.
V-am spus să nu-l fetişizaţi pe Marx,
Să nu-i păstraţi în spirt învaţătura
Şi voi într-una fără să-l ciţiti
Îl pomeniţi până vă doare gura.
V-am spus că bătălia pentru om
Nu iartă astăzi nici o dezertare
Şi voi v-aţi decorat voi între voi
Când lupta este în desfăşurare.
V-am spus că muzica nu-i un microb
Care ameninţă civilizaţii
E-a omului pentru a fi mai bun,
V-am spus: ceva care să-i placa daţi-i.
V-am spus, concetăţeni analfabeţi,
Şi luaţi aminte şi să ţineţi minte.
Dar nu ştiam ca v-aţi născut şi surzi
Şi scoateţi arma când vedeţi cuvinte.
8 comentarii
Trimite un comentariu »
Dumnezeu sa-l odihneasca! Din pacate se goleste lumea…
Un fund ilustru el a sărutat,
Al patriei celui dintâi bărbat.
Acum închidem cercul puturos
Pupând în fund cadavrul de bărbos
in legatura cu “apartenenta la ceausisti” nu a avut de ales, gandestete dc nu scria de ei in acele vremuri, era demult executat politic sa zic asa …
Odihneste-l in pace, Doamne, dar de ce-i iei cu atata inversunare, in ultimul timp, pe toti cei ce mai striga pentru tara asta ? Ce mai ramane din noi ?
Din pacate, astazi a cazut COLOSUL culturii romane…tragic!
Imi faceam griji in privinta viitorului creatiei romanesti, dar inutil – se pare ca urmeaza o generatie plina de “eleganta” si “inspiratie creatoare”. De exemplu – versurile “extraordinar de sensibile” ale lui “ro-personale” demonstreaza ca avem pe ce ne baza.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Sa nu exageram cu ridicatul in slavi: “colos, geniu, cel mai mare poet al romanilor”. (Ultima afirmatie ii apartine lui Florin Piersic.)
Penibil comentariul lui ro-personale.Pare a fi aceiasi persoana care semneaza “spaima si groaza”, “gheorghe”, etc.
Mai termina cu prostiile, baiete!
Adevărat grăieşti jupâne, se prea poate ca acest ” minte scurtă – plete lungi” ( ro-personale )să-şi fi dobândit bruma de “inteligenţie” prin sălile de cursuri organizate în cluburi sau la colţul găştii.