“Folkul la ora închiderii” – interviu cu Mircea Rusu
“Eu unul, când mă gândesc la viitorul muzicii folk, parcă-mi vine să spun: hai, pleacă înainte să-ncep să plâng!” (Mircea Rusu)
Cunoscut publicului larg datorită piesei „Omu’ bun şi pomu’ copt”, Mircea Rusu este un artist interesant, cu o activitate muzicală mai diversă decât s-ar aştepta cei care-i cunosc doar hit-ul ce a spart la un moment dat topurile româneşti.
Compozitor, interpret şi textier, Mircea Rusu este unul dintre reprezentanţii de seamă ai generaţiei sale. A debutat în folk, a cântat în trupa Compact (Cluj), a ajuns la un moment dat pe culmile succesului, pentru ca apoi să se retragă o vreme din viaţa concertistică.
Celor care i-au lipt eticheta „Omu’ bun şi pomu’ copt” le recomand să asculte cel mai recent disc al său, „Lumea de rouă” (dedicat memoriei lui Adrian Pintea) lansat în vara anului trecut. Vor găsi acolo un alt Mircea Rusu decât cel pe care credeau că-l ştiu.
În ultimul timp l-am văzut pe scenă acompaniat de nume tinere ale muzicii româneşti (Alexandra Ungureanu, Raul Kusak, Paul Arva), iar în viitorul apropiat artistul ne pregăteşte noi surprize discografice.
Despre acestea, dar mai ales despre starea generală a folkului am vorbit cu el în următorul interviu:
Alina Ioana Deac: Citeam pe blogul tău că vei lansa în această toamnă un nou material discografic. Poţi să-mi spui mai multe? Va menţine acesta pregnanta influenţă folclorică, cea care te-a individualizat şi te-a făcut celebru?
Mircea Rusu: Da, am anunţat pe blog această lansare, dar între timp mi-a venit alt gând. S-a întâmplat să adun atât de multe cântece, încât mă-mpiedic de ele la tot pasul, aşa că le-am împarţit în patru materiale discografice distincte, astfel încât vom lansa: un disc folk, unul de inspiraţie folclorică, unul cu piesele mele cântate de Alexandra Ungureanu şi, în sfârşit, unul căruia i-am zis: ATENTIE! FRACTURĂ DE SUFLET. Le vom lansa deodată pe piaţă, sfidând cu entuziasm imperiul comic al marketingului din show-bizz-ul nostru cel de toate zilele.
AID: În ultima perioadă ai apărut pe scenă alături de tineri muzicieni precum Alexandra Ungureanu, Raul Kusak sau Paul Arva. Cum s-a ajuns la această formulă?
M.R: E o formulă lejeră, reconfortantă, în care mă simt foarte bine şi-mi face mare plăcere să cânt. Ne-am găsit aşa, firesc, cu câteva vorbe la telefon şi apoi la repetiţii.
AID: Crezi în tânăra generaţie (folk în special)? Există talente reale, capabile să revigoreze genul?
M.R: Cât de mult mi-ar fi plăcut să spun cu inima împăcată: da! am încredere! Din păcate nu numai că nu pot spune aşa ceva, dar nu ştiu să existe coagulată o generaţie tânără de folkişti. Nici măcar generaţia mea nu înseamnă mare lucru, sau oricum extrem de puţin, încât să conteze cu adevărat în competiţia nemiloasă cu timpul. Folkul se află foarte aproape de ora închiderii, din păcate. Generaţia lui de aur îl mai poartă cu întreaga lui semnificaţie, în fond şi formă. Nu mai dau nume, pentru a o feri de un grad şi aşa ridicat de uzură. În rest, sau imediat în spatele ei, ici-colo câte-un cântec frumos, bine închegat în fond şi formă, ca nişte steaguri rupte si triste, tocmai pentru ca nu duc nicăieri.
AID: Cam în acelaşi sens, Horia Stoicanu afirma într-un interviu luat de mine că „folkul e pe catafalc”, titlu ce a stârnit mare vânzoleală. Să fie chiar aşa?
M.R: Am citit interviul cu pricina. Întâi de toate vreau să atrag atenţia asupra unui fapt esenţial pentru orice demers: buna credinţă şi intenţie de care n-am nici cel mai mic motiv sa mă-ndoiesc. De-aici încolo pornind, descopăr cu uşurinţă câtă amară dreptate are Horia şi cat de îngăduitor (din dragoste pentru folk) este. A încercat să deschidă uşile închise şi prăfuite ale genului în cauză, să incite la dezbatere, meditaţie, acţiune, să facă aerul să zbârnaie de idei constructive, să adune şi nu să risipeasca. Sigur, unele lucruri nu sunt tocmai confortabile, dar poate prea ar fi viaţa nedreaptă să nu fie spuse, din moment ce ştim cu toţii că există şi sunt parte din zbuciumata istorie a folkului.
Nu în ultimul rând, ba chiar în prima linie, salut forţa morală a acestui mare artist român, străin de orice compromis, ceea ce-i dă, iată, libertatea exprimării, lejeritatea de invidiat a unuia ce nu datorează nimănui nimic. Ne place sau nu (şi mie unuia îmi place), singura cale e îndărăt în noi, acolo unde s-au frânt liniile de forţă şi rezistenţă, acolo unde am trădat adevarul nostru, acolo unde am premeditat succesul, unde am mizat pe aplauze şi urale, glorie şi bani.
Horia Stoicanu ştie că a fi artist e o chestiune personală care există în cu totul altă dimensiune decât adulaţia de moment a unui public debusolat. Parte dintr-o generatie de excepţie, Horia nu numai că pune degetul pe rană când ne spune ca “folkul e pe catafalc”, dar ne-aduce şi mireasma unei frăţietăţi pierdute. Eu unul, când mă gândesc la viitorul muzicii folk, parcă-mi vine să spun: hai, pleacă înainte să-ncep să plâng !
Mircea Rusu Band -- Viata va merge-nainte
Mircea Rusu -- Cantec pentru Nicu Vladimir
14 comentarii
Trimite un comentariu »
Cu tristete in suflet trebuie sa recunosc ca si Mircea si Horia au dreptate!Da,folkul se cam duce!Mare pacat!Chiar daca voi supara pe unii,o sa zic si eu ceva:acum zece ani ne vaitam ca nu vine mai nimic din urma,iar cei cativa ramasi neinregimentati in Cenaclu ca nu au valoare sau ca nu au forta de a depasi niste limite. Priviti acum: o droaie de cantareti,multi deveniti”concurenti profesionisti”prin pleiada de festivaluri din ultima vreme.Toata lumea epateaza:chitari de peste 1000 de coco,discuri lansate cu mare fast,turnee prin cluburi,schimburi de “amabilitati”…In rest,cam subtire!Asa ca,nu pot decat sa ma intreb: oare unde sunt zapezile de altadata?…
Drept e ca se duce bietul de el dar si mai drept e ca nu se prea omoara nimeni sa faca ceva.Merge prin cate locatii obscure,in care se face mai mult sarmalizarea folkului.Cred cu tarie ca o mare parte din vina o au si acesti mari cantareti care au apartinut acelei generatii de aur si care au preferat ca arta lor sa moara odata cu ei decat sa ridice cateva voci tinere pe care sa le impuna cu forta numelui lor.Mediatizarea tinerilor, facuta foarte profesionist si implicit trezirea in generatia de pusti ,care abia deschid ochii, a dragostei pentru folk ar putea insemna renasterea fenomenului .
Aveti dreptate dl. Mircea Rusu, este trist dar adevarat ce se intampla acum in muzica folk, nu acesta era cursul pe care ar fi trebuit sa-l urmeze, este mare pacat.
Personal nu pot decat sa-i multumesc dl. Mircea Rusu pentru realizarile sale prezente si viitoare, pentru cantecele sale in care pune cate o particica din sufletul sau mare si frumos, dar totusi pot sa-i reprosez faptul ca dupa ce a urcat ” Dealul Continitului din muzica românească ” este prea modest.
Am sa-i raspund antecesorului meu Sorin, ca in loc sa invinuim “generatia de aur”, ar trebuie sa avem toata consideratia fata de acesti oameni si sa le multumim pentru tot ceea ce au realizat in muzica romaneasca, pentru faptul ca ne-au fost alaturi in anii tineretii pe care ni-i amintim cu placere si suntem mandri de faptul ca am avut ocazia sa-i vedem in concerte.
Cine este de vina pentru ca muzica folk si nu numai a ajuns in acest stadiu, parerea mea este ca sunt conditiile in care se dezvolta tanara generatie.
Super tare chestia cu”sarmalizarea” folkului!Intr-adevar,nu poti canta oriunde.Eu,unul,detest cantarile”moca”,adica fara bilet de intrare,prin tot felul de baruri sau prin piete.Pana la urma,ce dai,aia primesti!
adica s-au apucat sarmalele de cantat folk?
Nu,Tadaaaaaaa!Sorin stie(cred)destul de bine ce legatura au sarmalele cu muzica folk!In limbaj lautaresc, “sarmale” inseamna:nunti,botezuri,inmormantari.Probabil ca unii abia asteapta sa cante folk si pe acolo,eventual pe gratis,ba sa-si plateasca si taxiul!…
dam vina pe pusti doar din dorinta de a scuti de efort pe batranii cantareti?repet…puterea de a revigora ceva in folk sta in primul rand in cei care au un cuvant de spus ca nume mari.trebuie sa treaca peste orgolii si sa incerce sa ridice tineri cantareti.copiii asculta mai usor alti copii.vrei sa ii cultivi,sa ii inveti sa asculte altceva,fa-o pe intelesul lor…altfel risti sa spuna ca <e muzica de mosi….mai bine hai in club…cat despre biletele de intrare la concerte….aici e o alta problema.daca nu ai cantat la viata ta cateva piese care sa fie preluate de cat mai multi si eventual cantate pe la petreceri,risti sa canti pentru sufletul tau intr-o sala cumva goala….despre cantatul in baruri am o parere putin deosebita…exemplul cel mai clar e un orasel mic,cum ar fi gura humorului ,care nu are efectiv puterea sa sustina concerte la o casa de cultura muribunda…sa insemne asta ca oamenii de aici nu mai au dreptul la cultura?chit ca singura posibilitate este sa o faci intr-un spatiu privat numit bar,pizzerie sau oricum altfel?cati artisti din linia a doua a folkului ar risca sa cante ..pe bilete?dar cati artisti mari ar risca sa vina intr-un spatiu in care ii pot veni 100 de platitori sa zicem si cat ar trebui sa coste un bilet pentru ca acesta sa acopere onorariul ?si cati oameni credeti ca ar veni la un concert la care intrarea sa fie 50 ron?intr-un moment in care mancarea ramane totusi un …deziderat..ar insemna ca e musai sa ne mutam toti in bucuresti?cred ca orice e facut pentru popularizarea folkului e bine primit….
si pentru ana….nu invinuiesc pe nimeni de faptul ca moare folkul odata cu cei care fac parte din generatia de aur…pur si simplu explic dupa mintea mea ca e mai normal sa pui umarul la renasterea lui decat sa te asezi pe fundul propriu si sa te plangi ca o baba emo ca moare .tot respectul pentru ce au facut pana acum…pilda cu aia de cultiva maslinii care rodesc dupa 100 de ani ar trebui sa fie mai usor de inteles acum.
Poate am fost un pic rautacios,insa sunt lucruri care ma dor…Departe de mine gandul de a cauta vinovatii in alta parte.Am si eu partea mea de vina!Cel putin prntru simplul fapt ca am stat deoparte.Si,ca sa nu uit:acum cativa ani incepusem sa organizez spectacole de folk la Tecuci,oraselul in care traiesc.Inceputul a fost promitator,insa a aparut necesitatea compromisurilor,de la finantare si pana la cine,cat si pe cat canta.Nu am putut accepta nici macar ideea(vehiculata si astazi!)a”cooperativelor”,adica”eu cant la tine(pe1000!),tu canti la mine(pe100!).Si asa,destul de curand,vom canta prohodul,cu chitare,bongusuri si muzicute…
Pentru Sorin
Nu sunt genul de om care tine neaparat sa aiba ultimul cuvant, dar atat timp cand avem dreptul la replica si de a avea opinii separate sa zicem ca de fapt profit de acesta ocazie.
Tin neaparat sa fac o precizare,nu am invinuit „ pustii„ ci de fapt conditiile in care acestia se dezvolta, practic vorbesc in cunostinta de cauza, deoarece sunt si eu parinte.
Iti respect opinia dar iti reamintesc faptul ca intotdeauna au existat conflicte intre generatii si este normal sa fie asa, altfel nu ar exista progres in societate.
Am un deosebit respect pentru generatia tanara, dar cu regret in suflet trebuie sa recunosc ca atat ei cat si noi suntem de fapt victimele acestui sistem deficitar si chiar nu are sens sa ne invinuim unii pe altii pentru situatia critica in care ne aflam cu totii. Poate singura vina pe care ne-o putem atribui este faptul ca am permis sa se ajunga aici, nu numai in muzica, ci si in toate domeniile, iar singura intrebare care ar trebui sa ne-o punem este nu cine este de vina, ci de fapt unde vom ajunge ?
sa o luam metodic…atata vreme cat se mai misca ceva prin tara folkul nu va muri…o sa fie totdeauna un om cu o chitara care va vrea sa spuna ceva…bun..eu zic ca folkul se reorganizeaza..ca partea lui veche se schimba in una noua ,ca simpla chitara e acum pusa intr-un context cu o trupa,de obicei tot din dorinta de a suna profi. se renunta incet la simplitate as supralicita spunand ca se renunta incet la sfanta simplitate a cantecului,dar asta nu sunt eu in masura sa judec daca e bine sau rau….timpul va hotara.as indrazni sa mai spun ca partea comerciala este cea care e si dumnezeu si dracul folkului,banii hotarasc daca esti un mare cantaret sau nu,banii te imping la compromisuri,a murit ideea de cantec frumos doar din dorinta de a transmite ceva frumos altora,sau ideea de protest.totul se cuantifica in meschinaria marunta a banului.din exterior lumea folkului pare o boema minunata unde oamenii traiesc pe un norisor roz,avand o viata ca in raiul musulmanilor cu o mie de fecioare,ca totul e distractie,petrecere,chef,foc de tabara etc.din interior vezi altceva.prietenia e rara,invidia roade,cooperativele functioneaza,cum bine spunea cristi,bisericutele sunt fundamentate sanatos,vestul nu inghite sudul,si impreuna pe altii.eu cred ca nu va muri folkul…nu inca
si ca orice barbat care se respecta insist sa am ultimul cuvant…doamna anca…sunt de asemenea parinte…si nu e un mod superficial de a vedea lucrurile…dar…cum il cresti asa il ai.mediul social,mediul politic,mediul care de care o fi nu este o scuza.problema majora de educatie pleaca de la cei 7 ani de acasa pe care unii ii pierd din clasa a doua si asta nu obligatoriu din vina lor…mai au si parintii o parte de vina.conflictele intergeneratii sunt un alt mod de a explica faptul ca unii parinti nu suporta ideea ca omul mai si imbatraneste…putini sunt cei care inteleg ca fiecare om are dreptul sa -si faca greselile proprii.vorbind despre folk strict cred ca e un mod minunat de a vedea lucrurile in roz in comportamentul batranei generatii si in negru pe cel al tinerilor.niciodata nu vom reusi sa fim o lume de ascultatori de folk,jazz,rap,house,manele….vor exista mereu ascultatori de genuri diferite.si un ultim lucru….daca sistemul e deficitar noi ce ar trebui sa facem?ca daca plangem nu ne ajuta la nimic…ne ridicam si luptam ca in acest sistem in care traim sa avem locul nostru ca oameni…indiferent cat de mic ar fi acest loc.povestea drobului de sare e inca actuala.
Dn pacate multe din piesele incluse la sectiunea concurs a fesivalului ZIUA DE MAINE parca nu suna a folk autentic.Astept cu mare interes lansarea materialului domnului Mircea Rusu.
O modalitate, modestă e drept, de a stimula și promova muzica folk este pregătirea melodiilor mai frumoase în format karaoke pentru ca publicul larg să aibă posibilitatea să le învețe!
Cu tristețe trebuie să vă mărturisesc că în încercarea de a pregăti melodii românești în format karaoke, la categoria “folk” am întîmpinat cele mai mari dificultăți. Pe de o parte, utilizaori pe youtube mi-au solicitat insistent să pregătesc unele din aceste melodii, pe de altă parte m-am lovit de indiferența totală a interpreților și creatorilor acestei muzici.
Cele cîteva pe care am reușit să le pregătesc “le-am scos cu cleștele”.