Probabil principala calitate a unei cronici bune şi oneste este lipsa subiectivităţii, dar când cei despre care trebuie să scrii ţi-s şi prieteni, intervin probleme majore, e aproape imposibil să fii total obiectiv şi oricât te-ai strădui, nu vei fi mulţumit. Aşa că de data asta voi fi total subiectivă, cronica asta va fi mai mult o poveste, nu de adormit copiii, ci de prieteni şi muzici faine.

Şi orice poveste are un început. Iar începutul a fost acum vreo doi ani, pe o terasă şi o masă cu multe beri, când un cetăţean cu o chitară ne-a ţinut în cântări până la 6 dimineaţa, a doua zi având evident de mers la serviciu (şi ne-am dus, pe cuvânt, asemenea senzaţii tari nu se uită uşor ). A urmat o toamnă uşor tristă, cu ceva ceaiuri cu rom şi cafele, cu multe discuţii nu tocmai optimiste. Şi aşa, pe neaşteptate, în beciul roşu s-a făcut auzit “sânjele” (Viteza sângelui meu). Prima mea reacţie a fost “Mă, sigur tu l-ai compus, că prea bine sună?!”, răspunsul a fost unul pe măsură: “Nu, tu, l-am găsit în dulap!“. A urmat o serie de festivaluri cu premii luate, chefuri multe cu chitări şi cântece faine, un scurt recital la Folk You, multe SMS-uri la Battle of Songs, GBOB cu premiu pentru cea mai progresivă trupă , într-un final s-a ajuns la Maya şi la Mayatonul de la Bucureşti din “Iron City”. Dar eu tot aşteptam acel concert…

Iar acel concert s-a intâmplat joia trecută, când Mishu Călian (cel care ne-a ţinut până la 6 dimineaţa pe terasa Autografului) împreună cu Sorin Zamfir (percuţii), Tudor Bădescu (chitară bass) şi Richie Bordea (chitară electrică), adică trupa Maya, au susţinut un concert exclusiv al lor în clubul clujean “Irish & Music Pub”. A fost un concert dinamic, rock de la început până la sfârşit, cu coverul Depeche Mode cu tot, cu un playlist compus aproape în exclusivitate din compoziţii proprii, cu mulţi prieteni în jur, ce-au umplut sala aia mare a Pub-ului, cu soluri de chitară din partea lui Richie sau a lui Mishu sau cu un solo de tobe din partea timekeeper-ului de pe Someş, Sorin, cu Tudor care ne-a demonstrat şi calităţile sale vocale (NOT) sau cu o surpriză extrem de plăcută, Gabi Ghita la clape pentru piesa hit, Viteza sângelui meu.

Sincer, mi-a placut ce-am auzit, a sunat a trupă deja bine închegată. Eu poate mi l-am imaginat pe Mishu cântând o altfel de muzică, mai spre acustic, dar cum inima mea bate în primul rând pe ritmuri rock, zic un mare Bravo, mă’, băieţi, m-aţi spart! Iar aşa, ca o promisiune relativă şi la trecutul nostru oarecum comun, noi vă vom fi aproape, chiar dacă poate acum un simplu blog şi o gaşcă de prieteni nu vă mai aduc acel infinit!

Galerie foto :

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

12►