20 ianuarie 2010 – Augustin Frăţilă – Orație de nuntă
Sunt unii oameni care apar subtil şi a căror viaţă se leagă prin fire invizibile de-a ta şi totul rămâne ca-ntr-un film mut până când eşti îndeajuns de pregătit pentru a-nţelege Rostul. Consider asta ca fiind o explicaţie bună nu doar pentru lucrurile ce par de ne-nţeles (oamenii numesc asta absurd), cât şi pentru a-mi hrăni o nevoie de, să zicem, siguranţă, că totul se-ntâmplă cu un motiv.
Pentru azi v-am pregătit o piesă compusă de Augustin Frăţilă, pe versurile lui Nichita Stănescu. E vorba de Oraţie de nuntă, a cărei poveste o veţi găsi în înregistrarea de mai jos şi aici. Această piesă apare pe discul O recitare, scos la Electrecord în 1981.
Din păcate, cei care se feresc dinadins din calea destinului şi îşi asumă doar dezordinea trăirilor arbitrare, se aleg cu uitarea, nedreaptă, dar previzibilă. Dumnezeu să-l ierte.
Nichita Stănescu și Augustin Frățilă – Orație de nuntă
Un comentariu
Trimite un comentariu »
D-zeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!