Joia trecută, în clubul “Refresh”, Alina Manole, însoţită de Adrian Cristescu (pian) şi Teddy Olaru (bass), a revenit în Cluj-Napoca pentru a doua oară în acest an. Acest concert a avut parte de o poveste, să-i zicem, interesantă în spate, cu multe răsturnări de situaţie şi multe poveşti care nu-şi aveau rostul din punctul meu de vedere, dar ca şi-n basme, binele întotdeauna învinge răul.

Concertul, suprinzător, a început foarte aproape de ora scrisă pe afiş, în general media de începere a evenimentelor de gen în Cluj-Napoca e undeva la o oră, o oră şi ceva în plus faţă de ceea ce este stabilit, dar văzând că totuşi se poate respecta termenul, cred că acest lucru s-ar putea întâmpla mai des daca ar exista mai mult respect din partea celor trei părţi implicate (artist, organizator şi public). Playlistul oferit de cei trei a fost unul generos: toate piesele de pe albumul “Luna Pătrată“, doua coveruri (When I fall in love şi o piesă care rămâne la nivel de surpriză), plus câteva piese, mai noi sau mai vechi, dar care nu apar pe album: Manuscris de la Marea Moartă, Astăzi nu vii, Cărăbuşul, Dragoste în trei, Ţi-aş desena, Tu taci sau deja piesa devenită hit, Am un pitic. Legătura dintre piese a fost asigurată de scurte momente recitative, creaţii poetice proprii şi personale ale Alinei Manole. Surpriza poate cea mai mare a concertului, au fost proiecţiile video, realizări de efect şi foarte bine sincronizate cu mesajul piesei.

Cât despre artişti, numai de bine, ca să-l parafrazez pe Nichita Stănescu. Alina Manole, Adi Cristescu şi Teddy Olaru sunt trei artişti care simt muzica într-un mare fel şi foarte important, ştiu să se bucure de ea, iar pe lângă acestea, sunt profesionisti, lucru extrem de rar în peisajul folk românesc (soundcheck-ul a durat undeva peste o oră şi s-a desfăşurat înainte de concert, iar în mod normal, la un concert folk durează între deloc şi 10 minute). Iar lucrul care mă face să afirm că apariţiile live ale Alinei sunt un must pentru mine, e puterea ei de transmitere a  mesajului piesei şi să fim sinceri, cam despre asta e vorba în muzica folk live.

Îmi mai rămâne de zis cum a fost publicul. Sincer, părerea mea, în general, despre spectatorii autohtoni, nu e una din cele mai bune, spectatori printre care mă aflu şi eu, evident. Ca să spunem lucrurilor pe nume, nu prea ştim să-l respectăm pe artist, asta însemnând: să-l ascultăm  în concerte (nu să ne povestim viaţa în timp ce el cântă), să plătim biletul de intrare (ne cam place moca) sau să cumpărăm CD-urile (mai bine nu zic). La lucrul acesta se mai adaugă comoditatea atât de tipică, un meci de fotbal sau un serial american de duzină sunt argumente suficiente pentru a rămâne în vizuina proprie şi personală. Pentru a fi scoşi din casă, avem nevoie de o promovare de-a dreptul terorizantă, iar aici intervine partea de vină a organizatorilor. Cu tot respectul pentru cei ce se ocupă de clubul “Refresh”, dar reclama e sufletul comerţului, altfel nu prea ai cum să răzbeşti, concurenţa fiind mare. Dar deşi acest concert, ca şi restul manifestărilor de acest gen din club, nu s-a bucurat de o promovare profesionistă, totuşi lumea a venit şi cel mai important, a venit să asculte, în primul rând şi să se bucure de moment şi zic eu, i-am primit cât se poate de bine pe cei trei. Normal, au existat şi excepţii, dar aşa, pentru contrast.

Concluzionând, a fost un concert aşa cum trebuie să fie, chiar şi cu mici greşeli aproape insesizabile, dar şi plin cu muzici dintre cele mai bune, cu mult feeling, cu oameni faini şi dragi şi cu revederi atât de aşteptate. Iar ca după fiecare concert al Alinei, îmi doresc ca următorul să vină cât mai repede.

[View with PicLens]

12►