Folk You 2009 sau cum aş putea întoarce copilul care-am fost (1)

De Lucia Marginean la data August 6, 2009   in Rubrica CRONICUŢA CU PERIPEŢII

alifantisfolkyouPentru că am de ales: ori mă prăbuşesc, ori zbor…

Acesta ar putea fi laitmotivul cel mai firesc după ultimele zile pline cu muzică şi poezie, trăite nu oriunde, ci tocmai pe ţărmul mării, la Vama Veche. Mereu avem de ales, ce să vedem, ce să simţim, unde şi cu cine să zburăm. Iar în aceste zile am ales să zburăm cu toţii spre Vama Veche, să ne lăsăm sufletele purtate pe ritm de poezie, într-un amalgam de patemi şi lumini.

De-a lungul acestor zile preapline, am învăţat că singura mea povară (care de fapt mă transformă meschin într-un om mare) sunt grijile, aceste aripi de lut ce nu mă lasă să mai ajung la mine şi mă ţintuiesc într-o realitate străină de ceea ce simt…. că simt. Astfel că, aceste zile pline de muzică m-au readus frumos în matca copilului care-am fost.

Am avut parte de un maraton de 24 de ore de muzică live, pe durata a trei zile, alături de peste 50 de artişti, în faţa a mii de iubitori de folk, veniţi din toate colţurile ţării, la ce-a de-a V-a ediţie a Festivalului Naţional de Folk “Florian Pittiş’.

Gazda generoasă a celor trei zile de festival a fost Maria Gheorghiu, supranumită şi Joan Baez a românilor, iar sarcina de-a deschide festivalul i-a revenit tinerei folkiste Ana-Maria Bordean, bucovineancă din Gura Humorului, care ne-a impresionat prin voce şi sensibilitate.

A urmat apoi Nicu Zota (câştigătorul marelui premiu al Festivalului Om Bun, ediţia 2008) cu două prime piese, compuse pe versurile poetului Horea Băescu: Îmi este teamă să-ţi spun şi Degeaba-mi spui (pentru mine, devenită una din piesele cele mai dragi din festival), apoi Iubirea de altă dată şi Alte clipe trăite, alt epilog.

Tânărul Jul Baldovin a continuat lista cadeţilor înscrişi în festival şi a început recitalul cu o piesă finger-style instrumentală, extrem de interesantă. Ne-a servit apoi un cântec mai nou, Acasă, apoi o altă piesă instrumentală, Dracula & Friends. Tot acum am aflat că Jul are în pregătire două albume proprii, unul de finger-style, iar al doilea, de folk.

Următorul pe scena Folk You a urcat Eugen Avram, o combinaţie inedită de economist-rocker-folksinger, aflat pentru prima oară pe scena Folk You. Ne-a cântat pentru început Cântec pentru tine, apoi Indiferent, iar în încheiere ne-a reamintit de regretatul Vali Sterian, oferindu-ne Cântec de oameni.

A urcat în urale pe scena de la Vama Veche “spiriduşul” folkului românesc, pentru a ne cânta imnul festivalului, Folk You. M-am bucurat extrem de mult să aud întreaga plajă fredonând Dincolo de orice Vamă, dincolo de Da sau Nu, dincolo de toată lumea, Folk You! Ca şi cum întreaga ţară şi toată această generaţie-n blugi simţea la fel, creând un sentiment puternic de unitate. Pentru că mai cred în oameni…

Maria Gheorghiu l-a introdus apoi în scenă pe Adi Sărmăşan, anunţându-ne că “mai avem un imn” de festival. E vorba de ultima creaţie a folkistului turdean, care împreună cu Eugen Avram şi Loci Kovach (aka Indiana Jones din trupa Desperado) ne-au cântat refrenul: I love you, îţi cant folk you.

Trebuie să recunosc că acesta a fost primul moment din festival când ne-am simţit oarecum încurcaţi. Nu înţelegeam cine şi de ce a crezut că ne trebuie un nou imn. Din punctul nostru de vedere, ar fi fost de preferat ca această piesă, uşor ritmată şi cu versuri accesibile, să fi fost prezentată drept un cântec dedicat festivalului, dar nicidecum un nou imn.

Trecânad însă peste uşoara nedumerire, s-a mers mai departe şi am ascultat celelalte cântece marca Adi Sărmăşan, printre care O lume nebună şi în încheiere, am fredonat cu toţii Blowing in the wind, apoi Vânare de vânt.

Schimbând un pic registrul călduţ şi potolit de mai devreme, a urcat pe scenă Andrei Păunescu, alături de colegii săi Mihai Napu şi Ionel Tănase Tase din trupa Totusi. Ne-am rockerit pe Amor cubist, Vai ce mic oraş, Cosaş în fân, Haide mamă haide tată, Îndrăgostit de tine, Doctoratul in tristete. În încheiere, cei de la Totuşi ne-au servit o portie şi mai hard, În aşteptarea zorilor de zi.

În aplauzele tuturor, a revenit pe scenă Dinu Olăraşu, de data aceasta însoţit de Jul Baldovin, prezentat drept “fratele meu oleacă mai mic […] poate chiar mai bun”. Au început cu N-ai nevoie de foarte multe, apoi după o gură de apă, ne-au cântat Naşpa.

Ah, eraţi aici? Scuze! Eu repetam încă cu Iulian… Apoi, continuă în stilul clasic: Zece cai frumoşi, şase cai urâţi, şapte cai orgolioşi, trei cai din lună, cinci cai adevăraţi, doi băieti la Folk You…

A urmat Poaia asta nebună, invocând parcă o furtună ţâfnoasă şi nişte picuri ce-au uitat să ne mai spele de cate-un surâs îngheţat… C-o uşoară ironie, a simţit să… mărturisească şi să spună: Într-o zi unul dintre voi va pune întrebarea, Da’ de Dinu Olăraşu ai mai auzit? Parcă l-a-nghiţit pământul… Altul spune-va, Greşeală! Chiar marea… Apoi Sună-mă noaptea (când am în mine doar porumbeiwinking

O prezenţă mereu inedită, Alexandru Andrieş şi-a făcut intrarea în scenă pe acordurile mai liniştite ale Zilelor egale, dedicat lui Marius Tucă, pentru că îi place. Capul şi gâtul sau ce se-ntâmplă când femeilor le vin idei (taci şi bei…), apoi E razboi Ioane (stai să-mi pun izmana sub canapea). Un moment cu haz a fost atunci când a spus că dacă nu m-aş cunoaşte, aş zice că sunt Iris, aşa tare urlaţi. big grin N-a lipsit nici Blues-ul mămicii, Dimineaţa devreme, Tamara, Dracula blues sau La telejurnal.

Momentul recitativ cu Moţu Pittiş, Sunt tânăr doamnă, tânăr (versuri de Mircea Dinescu).

A urmat apoi Ştefan Hruşcă, unul din cei trei grei ai festivalului, alături de Tudor Gheorghe şi Gheorghe Zamfir. Primul cântec, scris pe versurile regretatului poet Valeriu Penişoară, a fost Cuvântul lui Roată către Divan. Un început frumos, l-am invocat pe Cuza, apoi un cântec din ’74, din vremea liceului… Sculaţi gazde. Moment în care ne-am simţit poate cel mai încurcaţi… Colinde pe plajă? În fine. Sacra banalitatate, Bieţi lampagii, Întoarcerea ţăranului pe versurile lui A. Păunescu, apoi Rugă pentru părinţi.

După câteva acorduri moroşene, a urmat şi momentul de patriotism efervescent cu Treceţi batalioane române şi Tu Ardeal, cântece care au ridicat întreg publicul în picioare pentru prima oară la acest festival, spre marea noastră mirare / bucurie.

Protestatara Ada Milea a fost cea care a urcat apoi pe scenă, spunând, Dacă Hruşcă nu v-a cântat colinde, o să vă cânt eu! Şi ne-a servit o colindă… horror, cu secera-n mână şi ciocanul / colindăm tot anul… Au urmat apoi Ceauşescu n-a murit, Andreea, Mici şi mulţi, Armata (Rodica), Obosită, Somnul naţiunii, încheind în stilul său caracteristic, zicând Nu uita că eşti român, bre!

Ce criză mişto! De bani, de valori, de măsură…

Un moment mult aşteptat a fost recitalul celor doi domni frumoşi şi talentaţi de la Poesis (Marius Baţu şi Eugen Baboi) şi cu toate că ni s-a părut extrem de scurt, ne-am bucurat de fiecare acord. Am uitat de mult cum arăţi, Nu am mai fost acasă de mult, Imperfectă, Ce să-ţi aduc iubito de pe mare, Cea mai frumoasă floare (versuri de Radu Stanca), Babilon, 2000 de ani sunt doar câteva din piesele pe care le aşteptam cu atâta nesaţ. Din păcate, salutul Pe vara viitoare prevestise deja lipsa unui bis mult dorit…

Ţapinarii au fost cei care au urmat târziu în noapte, cu salutul lor binecunoscut Bună seara stimaţi intelectuali din Vama Veche, iar printre piesele cu care ne-au tulburat au fost Pescăruş, Du-te naibii, Sunt fericit, Nu dau doi bani, Cum ar fi fost, Şi zeii.

Recitalul de greutate al serii a fost fără doar şi poate cel al lui Nicu Alifantis & Zan (Virgil Popescu, Răzvan Mirică, Sorin Voinea, Relu Biţulescu). Aceşti oameni minunaţi sunt printre foarte puţinii de care nu m-aş sătura poate niciodată. Au început cu Voiaj (versuri de Leonid Dimov), Întâmplare simplă, Ce bine că eşti, Vino, Vino noaptea, Balada blondelor iubiri, Crocodilul (moment haios împreună cu publicul, după care, Voi aţi cântat foarte bine. Puteţi pleca acasă. Mersi mult).

A urmat apoi un “cântec cu o istorie specială” (Daţi-mi nişte versuri şi vă fac un cântec), Balada Tocilescului, urmat de Balada dromaderelor, Aproape linişte, Inscripţie pe un inel, Ploaie în luna lui Marte (versuri de Nichita Stănescu), Piaţa romană şi Epilog.

O primă seară, aşadar, lungă (să ne-ajungă), plină cu muzici alese şi meteolancolii suave. Şi marea mereu în stânga noastră, trimiţând din când în când aerul cald de sub aripa pescăruşului, să ne mângâie frunţile preapline de poezia atât de necesară şi de vie.

Galerie foto :

mai multe fotografii : aici si aici

3 comentarii
Trimite un comentariu »

  1. Va rog mult, spuneti-mi, este adevarat ca Tatiana Stepa ne-a parasit in dimineata acestei zile?

  2. @roxana : din pacate da. Dumnezeu s-o ierte !

  3. Din pacate nu am putut participa la Festival.Fotografiile si comentariile m-au ajutat sa inteleg cum a fost.
    Festivalul a fost filmat de TVR2.Stiti cumva cand il vor transmite la TV?

Comentariul tau :