Oraş universitar cu precădere, Clujul pe perioada vacanţei de vară intră într-o stare de letargie uşor relaxată, dar deloc relaxantă, ci de-a dreptul deprimantă pentru băştinaşii urbei. Dar din când în când, din fericire, se mai întâmplă şi lucruri frumoase, lucruri ce merită povestite şi dacă nu cer prea mult şi citite .

Trupa de Acoperire

Vinerea trecută, echipa Folkblog, cu multe elemente lipsă, ce-i drept, şi-a dat întâlnire pe terasa Chios, unde urma să-i ascultăm pe prietenii noştri de la Trupa de Acoperire şi anume: “folkistul clujean” MISHU (chitară, voce), Tudor Bădescu (chitară bass), Floruţ Zahan (chitară, voce) şi evident, Sorin Zamfir (percuţii). I-am ascultat şi ne-a plăcut de ei, ca de obicei. Din păcate, eram cam singurii de pe terasă care ascultam şi participam, poate prea activ, la cântarea în sine. Pe această cale, vreau să-mi cer scuze celor care au venit să socializeze la un mic şi niste beri, că poate i-am deranjat cântând piese ca Strada ta (Iris), Andrii Popa sau Strunga (Phoenix), I’m yours (Jason Mraz), Wonderwall (Oasis), Breakfast at Tiffany’s şi multe alte coveruri acustice, cântate în stilul propriu şi personal al Trupei de acoperire (orice asemănare cu originalul este pur întâmplătoare ).

Un alt element surpriză al terasei Chios este că berea, sucul sau chiar apa plată se prepară pe loc, adică cel puţin atât durează tot procesul de obţinere a unei licori, sfatul meu e să nu mergeţi cumva însetaţi acolo după o zi călduroasă sau dacă staţi prost la capitolul răbdare, chiar nu e locul potrivit.

Ionuţ Mangu în Puzzle

După ce cântarea de pe terasă s-a încheiat, am pornit cu un echilibru fantastic, mergând uşor pe străduţele întortocheate din Piaţa Muzeului, bazându-ne doar pe simţul auzului, spre a doua locaţie de pe hartă, clubul Puzzle mai exact, unde aveam să-l ascultăm pe Ionuţ Mangu.

Deşi a fost prima noastră incursiune în acest local, am simţit din prima că e un loc fain, cu oameni faini, unde o să putem crea acel “Autograf” de care vorbea atât de fain colega mea MaggieMay. Şi aşa a şi fost, asta deşi pe post de scaune ne-au fost nişte lăzi de bere, pentru că locaţia era arhiplină, acest lucru neîmpiedicându-ne să intrăm instant în atmosfera locului.

Cântarea lui Ionuţ a început cu compoziţiile sale personale, Către stele, Nu ştiu ce am sau Haşuri, continuând cu o serie lungă, dar bine primită, de coveruri, precum Floare de Iris (Iris), Madama de Pică (Mircea Vintilă), Vama Veche (Vama Veche), Vreau o minune, dar cu refrenul schimbat mult în bine, adică Şi te iubesc atât de … aşa şi-aşa (Holograf + Alina Manole), N-ai nevoie de foarte multe (Dinu Olăraşu), Inima mea (Antract) etc. .

A fost o noapte frumoasă, urmată de o dimineaţă a naibii de grea, dar care mi-a confirmat, dacă mai era necesar, că n-ai nevoie de foarte multe ca să fii fericit … doar o mână de prieteni şi puţin infinit.