Aparent existăm între două lumi… Una ziua, alta noaptea. Noaptea visăm, proiectăm, vrem, căpătăm curajul atât de necesar pe toată durata zilei. Odată cu răsăritul soarelui, redevenim micuţi, plăpânzi şi mereu în umbra viselor.

Două universuri aparent paralele, de fapt suprapuse; o parte din noi înfricând-o pe cealaltă, pe cea aparent conştientă.

Cum ar fi ca visele noastre oranj să n-aibe nevoie de curaj? Să fie vii, ca Soarele? Să le simţim încolţind din vrerile şi poftele noastre, luând forme şi devenind porţii de realitate?

Vino-acum să ne schimbăm ochii,

Ei, hai! E timpul să vezi clar!

[videoclip preluat de la an22ro]