Bine v-am regăsit, dragii noştri, într-o nouă zi de început de săptămână! Eu zic că după un weekend frumos şi relaxant, în care aţi avut timp să visaţi la te miri ce lume mai frumoasă şi mai bună, este totuşi cazul să vă reveniţi cu picioarele pe pământ, să scoateţi capul dintre norişori şi să vă întoarceţi la lumea asta în care trăim. Ştim că nu-i plăcut deloc să faci asta, de aceea v-am pregătit un cântec care vă va ajuta, cred eu, să reveniţi la realitate cu zâmbetul pe buze. Un zâmbet amar, ce-i drept, dar cum hazul de necaz e specialitatea românului, cred că piesa asta va reuşi să vă înveselească.

Şi dacă ieri tot v-am servit cu o porţie bună de Mircea Vintilă, ne-am gândit să continuăm cu seria de Mircea (că folkul românesc are destui) şi să vă oferim astăzi un cântec ce nouă ne place tare mult, o piesă cu nume de plantă, una „considerată de ce cei mai mulţi specialişti ca fiind medicinală, niciodată cultivată în scopul de a ne oferi nouă lapte, brânză, carne, ouă”: