Luna pătrată a la Cluj
Alina Manole & Adrian Cristescu & Teddy Olaru
În opinia mea, reuşita unui concert ţine de trei lucruri: în primul rând, de cei de pe scenă, apoi de locaţie şi nu în ultimul rând, de public. În privinţa primului „ingredient” nu-mi făceam probleme, o văzusem pe Alina Manole alături de Adrian Cristescu, ce-i drept, fără Teddy Olaru (bass), de curând, la Arad. Atunci am rămas, la propriu, fără cuvinte, lucru ce nu mi s-a mai întâmplat de mult.
Cât despre locaţie, Irish & Music Pub, iniţial nu mi s-a părut una potrivită. Din fericire, m-am înşelat, pentru că a fost exact alegerea perfectă. Eu am asociat muzica Alinei Manole, încă de la prima ascultare a albumului, cu un club de jazz, iar vechiul Pub multora dintre noi ne aduce aminte de tinereţi mai zbuciumate. Acolo, mulţi dintre noi am învăţat ce înseamnă să supravieţuieşti unui concert rock, am înţeles importanţa monezii de 500 de lei (dacă nu o aveai, adio baie 
) sau multe alte lucuri ce nu pot fi încă povestite.
Nu o să mă mai lungesc cu vorba şi o să trec direct la fapte, aşa cred eu se va înţelege şi cum a fost ultimul lucru, publicul, probabil factorul decisiv. Concertul a început uşor timid, poate chiar crispat aş zice, din partea ambelor părţi, dar ca la orice lucru frumos, declicul a apărut foarte repede, odată ce-am înţeles cu toţii că suntem acolo ca să facem „stele pătrate”. Astfel, am parcurs „Luna Pătrată” de-a lungul şi de-a latul, ne-am oprit în toate toate cele 12 locaţii, am fost pe la „Amante”, am ascultat „Sirenele”, am vizitat „Prietenul inivizibil”, am râs (printre lacrimi) la „Aşa şi-aşa” sau la „Căsătorie în stil italian”, am cântat colinzi, dar nu tradiţionale, ci „piesa eco”, „Colinda copacului” etc.. Dar am avut parte şi de câteva surprize, cum ar fi „Cărăbuşul”, „Iar şi iar”, „Dragoste în trei” sau momentul instrumental oferit de Teddy şi Adrian. Şi pentru că am fost cuminţi şi am cântat, am aplaudat când şi cum trebuie, n-am vărsat decât o sticlă de bere (eu, mii de scuze) Alina, Adrian şi Teddy nu ne-au lăsat să plecăm acasă decât după vreo două biss-uri, iar noi n-am putut decât să le mulţumim, cântându-le pentru o bună bucată de timp „hai să facem stele pătrate”.
Şi cum dintr-o seară folkisto-clujeană de aşa manieră nu putea să lipsească Imi, ne-a cântat şi el, deşi răcit, „Bună, varianta rea” şi „Bună seara, doamnă”.
Nu cred că am reuşit deloc să descriu feeling-ul acestui concert, sunt unele lucuri ce nu pot fi povestite. Dacă ar fi să aleg un singur lucru care îmi place cel mai mult la Alina, deşi sunt enorm de multe, e modul cum reuşeşte să-şi transmită emoţiile prin cântece nouă, publicului, iar aşa ceva trebuie trăit, nu povestit. Ar mai fi multe de zis, dar vorba multă – sărăcia omului, aşa că închei prin a le mulţumi celor trei de pe scenă, Alina, Teddy şi Adrian, pentru seara absolut magică, dar şi lui Tudor, care, chiar dacă nu-l vedeţi pe scenă, e peste tot.
mai multe fotografii aici şi aici
