Emeric Imre

Într-o zi de joi agitată şi prea apropiată sesiunii ce bate la uşă, m-am tot gândit şi răzgândit dacă să merg sau nu la concertul lui Emeric Imre din 100 Crossroads. Cum nu se putea altfel, n-am reuşit să rezist tentaţiei şi în ciuda zecilor de examene de dat şi proiecte de predat, joi seară m-am prezentat alături de Oana în locaţia deja stabilită.

Pe „trecerea de pietoni” am regăsit aceeaşi atmosferă prietenoasă ca şi-n alte dăţi, făcându-mă să mă simt ca acasă încă de la intrare.

Spre marea mea fericire, de această dată publicul a fost ceva mai numeros decât ultima oară când am călcat eu pragul clubului şi până la începerea recitalului toate mesele erau ocupate. Programat la orele 20:30, concertul a început cu o uşoară întârziere, ce nu s-a făcut simţită însă.

Încă de la începutul recitalului, Emeric Imre ne-a anunţat că încearcă să cânte 60 de piese sau 60 de momente întâmplătoare din viaţa lui. Iniţial n-am crezut că există oameni care de drag, în faţa unui public nu foarte numeros, pot şi mai ales vor să cânte atât de mult. Aşa am început să număr piese frumoase ca Nopţi şi zile, Jurământ, Mult prea mult, Of, Doamne, ceaţa e târzie, Scrum, Condiţia umană, Povestea cavalerului cu brici, Prefaţa şi mă tot minunam că nu dă semne de oboseală. Bună varianta rea şi Nebun de alb, două piese dragi mie pe care le-aş putea asculta la nesfârşit, n-au întârziat să apară. Alte piese au fost Oraţie de nuntă, Scrisoare supărată sau Ilie de la sculărie.

Publicul a fost unul familiar, oameni pe care-i văd mai mereu la concertele de folk din mândra Capitală. Printre spectatori, parcă obişnuiţi ai locului, se aflau Alina Manole şi Ovidiu Scridon. Chiar dacă publicul n-a fost unul foarte activ, cele mai cunoscute piese ale lui Emeric Imre îşi găseau ecoul în sală. Abia după ce ne-a cântat şi încântat, fără pauză, cu nici mai mult nici mai puţin de 30 de piese, mi-am dat seama ce rău am făcut neluând în serios „maratonul” promis la începutul cântării.

Fără îndoială, pentru cei ce nu l-au văzut până acum pe Emeric Imre fără trupă, concertul din 100 Crossroads a fost ceva nou. Piesele sale, alături de trupă, sună într-adevăr foarte bine, dar singur pe scenă, folkistul clujean are ceva special, ceva simplu şi specific folk-ului, doar un om şi-o chitară. Recitalul artistului s-a încheiat după un respectabil număr de 40 de piese, dintre care mai amintim Ursoaica, Muntele, Baladă de seară, Iluzii, Invitaţie la nuntă, Târziu, Trecerea, Ducerea şi multe altele.

În concluzie, concertul de joi seară a fost exact ceea ce aveam nevoie pentru a mă încărca de energie pozitivă, înainte de perioada grea ce urmează. Am cântat, am dansat şi m-am simţit foarte bine, fără să mă gândesc la vocea pe care o voi avea sau mai exact n-o voi mai avea a doua zi Pentru primirea, servirea şi atmosfera din „trecerea de pietoni” de pe Calea Moşilor 100, n-am decât laude şi sper ca de-acum încolo să trec cât mai rar drumul neregulamentar .

GALERIE FOTO:

[View with PicLens]