Trup. Ceară. Spirit. Flacără.

În vălătucii de fum ai vieţii, învăluită în miresme moi de lemn ce aduc aminte de sobrietatea unei Catedrale, parfumată de fumul lumânării, carnea trupului ne (pe)trece … O vreme. Apoi trecem. Trupul nostru arde, se topeşte încet, la flacăra vieţii. Şi a spiritului.

Ceara se topeşte. Flacăra, însă, rămâne aceeaşi. Cu voiciune, la fel de luminoasă, chiar şi atunci când trupul lumânării-om nu mai e întreg, nu mai e la fel de înalt şi drept, când ne topim în noi înşine…

Metafora omului ca lumânare, născută din însăşi alcătuirea umană: carne şi spirit. Frumoasă revelaţie, parcă venită din timpuri străvechi, când lacrima era un strop de ceară fluidă, ce se scurgea pe altarul vieţii. Şi ascultând cântarea, simţi o arsură în interiorul fiinţei.

Câţi dintre noi, atunci când ne adunăm bucăţile de suflet din cioburile de pe jos, după ce am căzut din înalturi, nu ne amintim de vremea când odată am ştiut să zburăm…

Flacăra-spirit, flacăra-ochi arzând, picurând lacrima fierbinte, flacăra-suflet… Şi ceea ce ramane e… arsura. O arsură pe mână, usturimea până la lacrimă a Timpului picurat din noi.  Şi toate astea ne-ar da o tristeţe nesfârşită dacă nu ar exista… zborul.

Dar fără să avem nicio dovadă, fără să avem nevoie măcar de vreo dovadă… amintirea paradisului ne spune că “odată am ştiut să zbor… odata”. Şi pentru clipele acestea de zbor, ştim că viaţa e frumoasă.

Cât încă mai avem viaţă, cât încă mai avem energie, cât flacăra încă mai arde… haideţi să întindem aripile. Haideţi să zburăm!

O invitaţie la zbor în doi, în noi, în şi cu toţi cei frumoşi şi calzi din jurul nostru. Vă aşteptăm, aşadar, cu mult drag la o nouă întâlnire cu muzica de suflet, muzica folk, mâine seară, la Casa de Cultură a Studenţilor, din Cluj-Napoca, începând cu ora 20:00.

Vă vor (în)cânta: Adrian Ivaniţchi, Emeric Imre, Ioan Onişor, Eugen Avram, Adrian Sărmăşan, Dinu Olăraşu şi Mircea Bodolan.

]

(videoclip preluat de la soulkitchenette)