15 mai 2009 – Marius Baţu – Nu am mai fost acasă de mult
Îmi amintesc şi acum de ziua-n care mi-am cumpărat, din banii de alocaţie, caseta audio cu albumul „2000 de ani” al Păsării Colibri. Ţin minte că, chiar dacă absenţa din trupă a lui Florian Pittiş mă întristase, m-am îndrăgostit din prima clipă de glasul şi chitara lui Marius Baţu, dar şi de, trebuie să o recunosc, pleata lui bogată şi neagră ca pana corbului 
. Pe atunci nu ştiam multe lucruri despre Poesis, grupul din care noul membru al Păsării Colibri făcuse parte, aşa că făceam abia acum cunoştinţă cu multe dintre cântecele lor.
Mai târziu, albumul „Cântec şoptit” al celor de la Poesis a devenit pentru mine unul dintre cele mai apropiate de suflet şi m-am bucurat teribil în ziua în care Marius Baţu şi Eugen Baboi au hotărât să reînfiinţeze grupul şi au lansat albumul „Babilon”. De atunci, încerc să nu pierd concertele cu Poesis sau doar cu Marius Baţu de la mine din oraş ori din apropiere şi plec de fiecare dată de la cântările lor mai bogată şi mai tânără decât am venit.
Pentru că săptămâna trecută l-am auzit pe Marius Baţu la Arad şi ca după fiecare concert, am rămas pentru câteva zile cu cântece marca Poesis în minte, dar şi pentru că piesa asta mi-a fost dragă de când am auzit-o pentru prima dată, m-am gândit să vă amintesc în dimineaţa asta de copilărie, cu un cântec nu tocmai vesel dar cu siguranţă unul care vă va face să vă gândiţi la lucrurile cu adevărat importante în viaţă. Aşadar, doamnelor şi domnilor, Marius Baţu şi „Nu am mai fost acasă de mult!”
Vă doresc să aveţi o zi cu soare pe care să ştiţi să o priviţi cu ochi de copil!
6 comentarii
Trimite un comentariu »
Foarte faina melodie. Uneori chiar imi doresc sa fiu din nou copil, sunt unele chestii dupa care tanjesti si ai mai face iar si iar ce faceai cand erai pustan. Si chestia cu casetele, cu banii de alocatie
… Ou sont les neiges d’antant?
@cantafabule: chestia aia chiar ca era tare de tot! aveam o prietena cu care imparteam sarcina de cumparare a casetelor. la o alocatie luam eu una, la urmatoarea lua ea. le aveam la comun ca banii de alcocatie trebuiau sa ramana si pentru cate un suc. dar eram mereu impreuna si le ascultam fie la ea, fie la mine, fie prin parcuri cu o casca de la walkman la mine, una la ea in ureche. Ce vremuri, domn’le, ce vremuri!
tare piesa asta rau cred ca e piesa mea favorita de la Poesis implicit Marius Batu, si domnu acesta care canta e daca nu cel mai bun, e printre cei mai buni, cand pune el mana pe chitara parca altfel suna totu’ . da si el stie asta asa ca nu mai insist.
@Alina : suc cu ghilimelele de rigoare, ca sa nu lasam loc la interpretari
. si eu aveam o gramada de casete da nu le luam din alocatie (era sfanta pentru “suc” pardon rechizite) facusem un deal cu profa de engleza sa mai rarim intalnirile.
eu am fost ceva mai norocoasa…cd-urile/casetele le primea sau le cumpara mereu tata si-aveam parte de ele fara sa ma straduiesc prea mult. ce-mi trebuia mai mult?!
fite dom’le!
@miragecj: tuuuu, nu ma da de gol! ce-i aici? cine-i shefa aici? ce ghilimele? niciun ghilimele! nu pleaca nimeni!
:
@sinziana: faaaaataaaa! da chiar ca ai fiiitzeee! de unde le lua, tuuu? din mall?
habar nu ai tu ce ai pierdut! 
lasand gluma la o parte, mie mi se intampla invers. eu imi cumparam casetele, tata mi le “fura” sa le asculte in masina