Ovidiu Scridon

“Autograful” are darul de a te surprinde în mod plăcut atunci când te aştepţi mai puţin, publicul e unul cu totul şi cu totul special (nu cu nevoi speciale ), într-o joi poate să strălucească prin absenţă, iar în următoarea să n-ai loc să arunci un ac. Rar se întâmplă ca în club să fie exact cine trebuie, dar din fericire pentru noi şi pentru invitatul serii, de data aceasta a fost perfect, nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Seara, noaptea mai exact, a fost deschisă de Emeric “Imi” Imre, care sătul fiind de piesele ce le ştim cu toţii, ne-a oferit în premieră pentru mulţi dintre noi una din primele sale compoziţii, o piesă pe versurile lui Mihai Eminescu. A urmat, la cererea noastră expresă şi îndelung susţinută (preţ de vreo bere), Oraţie de nuntă, ce s-a auzit hăt până la Suceava, mini-recitalul  său continuând cu piese ca Război, Cine ştie sau Rană şi cuţit. Şi cum noi, ardelenii, vrem să demostrăm că suntem nişte gazde bune, Ionuţ Mangu a mai încălzit atmosfera cu două piese, compoziţii proprii şi personale, una abia scoasă din “cuptorul creaţiei” (Haşuri). Tot lui Ionuţ i-a revenit sarcina să-l introducă în scenă pe invitatul serii, Ovidiu Scridon. Pentru mine şi cred că pentru mulţi alţii, a fost prima dată cand îl vedeam live, nu ştiam la ce să mă aştept. Nu m-am dus cu lecţiile nefăcute, îi ştiam destul de multe piese, aflasem de el de vreun an, cu ajutorul sursei mele de informaţii numarul unu în materie de ce e nou în folk, Radio3Net. Dar muzica folk trăieşte din concerte, live-ul e altceva şi Ovidiu ne-a surprins frumos, frumos de tot, cu ajutorul instrumentelor lui fermecate, vreo două chitări şi o tonă de muzicuţe, ne-a povestit ce s-a întâmplat Într-o zi, ne-a amintit de Viaţa de student, ne-a servit o porţie de cuvinte (Celelalte Cuvinte) cu piesa Dacă vrei, ne-a dus un pic cu gândul prin Maramu’ (Omu’ pădurii, Când s-o-mpărţit norocu’ sau Săracă inima me), ne-a amintit de haiducii unui om drag, dispărut prematur, Vali Sterian, ne-a şoptit un Cântec şoptit, ne-a explicat de ce E greu să cucereşti o femeie,  ne-a cântat o piesă de la noi de la Cluj, La fereastra ta a celor de la Semnal M şi lista poate continua cu alte piese la fel de frumoase, precum Mi-e dor, Clipe târzii (compoziţii proprii) sau N-ai nevoie de foarte multe (Dinu Olăraşu), Emoţie de toamnă şi Umbra (Nicu Alifantis), Cea mai frumoasă zi (Alexandru Andrieş). Am avut şi noi, FolkBlog-ul, o dedicaţie specială de la Ovidiu, piesa Femeia, dedicată special bunoacelor din grupul nostru, Bogdan, Ştefan şi Cantafabule , gest pentru care-i mulţumim.

Ioan Onişor n-a lipsit nici el de la această întâlnire, însoţindu-l în periplul muzical în a doua parte a recitalului pe Ovidiu, la chitară şi muzicuţă, iar la sfârşitul serii, alături de Ionuţ şi Neli Biriş, ne-a mai oferit câteva piese: Pietre, Ochii verzi (compoziţii proprii),  Gândacul (Cătălina Beţa) sau Iubeşte-mă a lui Paul Arva.

Închei în stilu-mi caracteristic, cu un mare “Ne vedem jooooooiiii!”, la spiriduşul folkului românesc, Dinu Olăraşu !

GALERIE FOTO:

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

mai multe fotografii aici si aici