Alina Manole

De Alina Manole am auzit de mai multe ori, i-am ascultat vocea la Radio Lynx, dar niciodată nu am avut ocazia să o ascult live. „Fierăria” mi-a oferit acest cadou şi astfel m-am îndrăgostit definitiv şi irevocabil de muzica Alinei.

La ora 21.00, stabilită pentru începutul concertului, „Fierăria” era pe jumătate goală, dar câteva minute mai târziu locul a devenit neîncăpător, iar noi, cei prezenţi, am avut parte de multe surprize şi de cadouri muzicale de neimaginat.

Nu ştiu cum voi transpune în cuvinte ceea ce a însemnat o seară alături de Alina Manole şi Adrian Cristescu. Folk şi jazz, asezonate perfect, nuanţate ideal de chitară magică şi clape, au susţinut fără greşeală o atmosferă de vis în mica „Fierărie”. Pauza scurtă, de doar 20 de minute, pe care Alina a luat-o în timpul recitalului, mi s-a părut interminabilă, dar m-am liniştit odată cu revenirea sunetului bine definit al clapelor.

Concertul a fost o combinaţie de folk şi jazz, cu piese consacrate, dar şi cu piese noi, la fel de valoroase, din repertoriul Alinei. Trebuie să vă spun că vocea ei se mulează perfect pe public. Pătrunde pe căi neştiute de nimeni în sufletul fiecăruia, iar atmosfera din local se conturează prin acordurile şi versurile pieselor. De aceea au fost momente când ne-am simţit ca în cluburile selecte din New York, imaginându-ne-o pe Alina pe un pian, cântând un jazz impecabil, dar ne întorceam în jurul unui foc de tabără, alături de mulţi prieteni, ori de câte ori chitara revenea în acord de folk.

Am fost purtaţi printr-un univers al trăirilor, am râs, am plâns, am iubit, am admirat, am observat. „Colinda copacului”, „Manuscris de la Marea Moartă”, „Cutia Pandorei”, „Detalii”, „Prietenul invizibil”, „Sirene”, „Căsătorie în stil italian”, „Dragoste în trei”, „Te iubesc aşa şi-aşa”, „Niciodată înger”, „Duelul cu greierele”, „Luna Pătrată”, s-au regăsit în recitalul de la „Fierărie” şi ne-au convins să cerem, cu un uşor egoism, bis după bis. Obosită, dar vizibil fericită pentru succesul de care s-a bucurat lansarea primului său album, Alina s-a întors pe scenă de două ori, a treia chemare a publicului l-a adus pe scenă pe Adrian Beznă, o surpriză a serii, având în vedere că tot el ne-a cântat şi săptămâna trecută în „Fierărie”. Seara nu putea să se încheie mai frumos. „Gara”, „Haiducesc” chiar şi „Când s-o împărţit norocul”, alături de alte piese la fel de valoroase, au încărcat cu muzică bună şi o stare excelentă, prietenii de la „Fierărie”.

Pe final, nu pot decât să sper că ceea ce am povestit nu a acoperit cu nimic magia pe care Alina Manole, Adrian Cristescu şi Adrian Beznă au creat-o pentru noi.

Şi pentru că am fost cuminte, Alina a acceptat să-mi raspundă la câteva întrebări. Iată ce am aflat:

Bogdan Beşliu : Ce înseamnă albumul „Luna Pătrată” pentru omul Alina Manole, nu pentru artistul Alina Manole?

Alina Manole : Foarte grea întrebarea asta! De fapt nu e grea, e foarte emoţionantă pentru mine. Omul Alina Manole acum este extrem de obosit, pentru că a trecut printr-o lansare pe care am pregătit-o aproape de una singură. Omul e foarte fericit că a ajuns la Suceava să-şi lanseze albumul şi că publicul a fost într-un mare fel. Nu mi-am imaginat că într-un club plin cu oameni necunoscuţi mie, pot să reacţioneze aşa cum au făcut-o sucevenii în seara asta. Încă nu-mi revin, nici n-am apucat să fumez o ţigară. M-au uimit cu totul şi m-au foarte, foarte emoţionat. Nu mă aşteptam.

B.B. : Noi am fost surprinşi şi impresionaţi de dăruirea cu care ne-ai oferit muzica ta. Sperăm că vei reveni curând.

A.M. : Vor mai fi, clar şi alte ocazii să ne întâlnim. Cu siguranţă vor mai fi şi altele. Am avut emoţii pentru că muzica mea este o muzică de atmosferă, e o muzică mai de suflet, mai calmă şi am simţit că într-un fel sau altul am ajuns la fiecare. Ceea ce într-un club e destul de greu. E agitaţie, e bere, e fum, sunt prieteni şi faptul că m-am strecurat şi eu prin tornadă, a însemnat mult.

B.B. : Cred că ăsta e scopul fiecărui artist, să-şi atingă publicul în suflet.

A.M. : Nu este un scop neapărat. Ştii ce e, gândul îl ai. Scopul nu ţi-l propui sau cel puţin eu nu, pentru că sunt foarte plină de respect faţă de fiecare om care ascultă folk şi mă emoţionez de fiecare dată şi mă fac mică. Că nu-mi vine să cred că m-au ascultat.

B.B. : Abia aşteptam să ascult „Luna pătrată” live. Artistul e acolo, în faţa ta, îţi cântă, iar melodia se simte altfel. Cu totul altfel decât o înregistrare.

A.M. : Transmisia e diferită în momentul în care e omul ăla în faţă şi cânţi acolo. E live, e cum e. E cu fum, e cu răguşeli, e cu o chitară (acum a fost şi un pian), e altceva. Dar eu vă garantez vouă ceva: veţi asculta albumul şi veţi avea senzaţia că e live, pentru că albumul a fost gândit astfel încât să sune ca un album de live.

B.B. : Dar totuşi e diferenţa aia. E punctul ăla care separă înregistrarea de live.

A.M. : Hai să vorbim după ce asculţi.

B. B. ine, promit să ascult şi să dau un mail, un comentariu pe blog, orice. Şi dacă tot am ajuns la blog, cum ajută blogul un artist de folk, care e în perioada asta minunată de apogeu a folkului?

A.M. : Dacă nu ai blog, dacă nu ai site, dacă nu te promovezi în principal singur, nu te aştepta să te promoveze alţii. Orice artist, din punctul meu de vedere, ar trebui să facă efortul să-şi aloce un timp zilnic, pentru a vedea, citi pe internet informaţii, a-şi crea o imagine şi a o transmite. Eu am început cu blogul în 2007, de doi ani, dar astăzi am oameni care intră în mod constant, să afle nu neapărat despre mine, ce mai fac, pe unde mai cânt, ci să afle şi ce cărţi mai citesc, ce filme mai văd, ce mai recomand, spectacole, concerte rock sau altceva. Asta mă ajută şi am creat practic o comunitate, ne citim între noi şi ne susţinem, pentru că aşa creşti.

B.B. : Pe Alina Manole am descoperit-o treptat. Mai întâi ca muzician, apoi ca om de radio şi de curând ca poet. Dar am simţit că poeziile publicate de tine pe agonia (n.a. www.agonia.ro), nu pot fi transpuse pe muzică.

A.M. : Nu. Poemele mele sunt complet diferite de textele de cântece. N-au nicio legătură. Poezia e diferită de muzica mea. Sunt două părţi complet diferite. E doar stare poetică, nu şi stare muzicală. Ceea ce pot să vă spun, oarecum în premieră pentru FolkBlog, este faptul că în toamnă, o să lansăm DVD-ul lansării de spectacol, de album, de la Teatrul Ion Creangă, plus volumul meu de poeme. Deci în toamnă va mai fi o lansare.

B.B. : Care este cea mai mare dovadă de admiraţie pe care ai primit-o de la un fan?

A.M. : Au fost foarte multe dovezi şi cea mai şi cea mai, un prieten de-al meu şi-a cerut în căsătorie prietena, făcându-i o cutiuţă cu luna pătrată şi cântându-i, în intimitatea lor, „să nu ne despărţim niciodată”. M-a topit.

B.B. : Ce înseamnă până la urmă, „Luna Pătrată”?

A.M. : E ceea ce ne dorim fiecare dintre noi, ca la un moment dat, cel de lângă, să facă un gest extraordinar din dragoste. Să modifice forma lunii, să ia stelele, să le pună aţe şi să le transforme în baloane, nu ştiu, orice.

Îţi mulţumim pentru răspunsurile sincere şi te aşteptăm încă de cel puţin o mie de ori să ne încânţi cu „Luna Pătrată” şi celelalte cântece pe care le interpretezi cu atâta drag.

[Show as slideshow]

[View with PicLens]